Criptomonedele devin o dependență similară jocurilor de noroc, spun specialiștii

Specialiștii avertizează că din ce în ce mai multe persoane nu mai văd criptomonedele ca pe o simplă investiție, ci ca pe un comportament compulsiv similar dependenței de jocuri de noroc. Aceasta se manifestă prin pierderea controlului și poate avea efecte devastatoare, mai ales în rândul tinerilor, conform unei analize realizate de Jamie Giles, terapeut la Castle Craig, pentru Euronews.

👉 Manifestările dependenței de criptomonede și caracteristicile acesteia

Potrivit lui Giles, caracteristica definitorie a dependenței de criptomonede este „pierdere de control”. Aceasta se manifestă prin obiceiuri precum obsesia pentru tranzacționare, încercarea de a recupera pierderile și continuarea activității de tranzacționare chiar și în fața problemelor financiare. „Problema apare atunci când cineva revine în mod repetat în faţa ecranului împotriva propriei judecăţi”, a explicat specialistul.

Criptomonedele sunt disponibile nonstop, slab reglementate și proiectate pentru a menține utilizatorii implicați permanent. Această combinație poate duce la efecte nocive, adesea mascate de recompensele sociale care apar și în cazul dependenței de muncă. Giles menționează că dependența de criptomonede, deși nu este un diagnostic oficial, există și este corelată cu tulburările legate de jocuri de noroc.

👉 Consecințele dependenței asupra sănătății mentale și măsurile de reglementare

Giles subliniază conexiunea dintre criptomonede și sănătatea mintală, indicând faptul că, în cazuri severe, pacienții pot ajunge la crize psihologice acute, iar gândurile suicidare sunt o consecință a pierderilor financiare catastrofale. El afirmă că „tranzacționarea compulsivă și suferința emoțională se alimentează reciproc”.

Autoritatea britanică de supraveghere financiară a început să introducă măsuri de reglementare, inclusiv eliminarea promovărilor neautorizate și limitarea publicității adresate tinerilor. Giles recomandă celor afectați să recunoască problema, spunând că „dependenţa este o boală tratabilă, nu un eşec personal”, subliniind importanța compasiunii și stabilirea de limite clare de către familii.