Descoperire revoluționară: cea mai veche artă rupestră din Regatul Unit
O serie de linii roșii din peștera Bacon Hole, situată în Țara Galilor, a fost recent reevaluată și identificată ca fiind cea mai veche artă rupestră din Marea Britanie, confirmă un nou studiu, citat de Live Science. Cercetătorii au stabilit că aceste desene au fost realizate acum aproximativ 17.000 de ani, având astfel o vechime semnificativă în perioada Paleoliticului Superior.
👉 Reevaluarea artei rupestre din peștera Bacon Hole
Inițial, timp de peste un secol, liniile roșii din peșteră au fost considerate un simplu fenomen natural. Cu toate acestea, un studiu recent a demonstrat că acestea constituie "un exemplu rar de artă paleolitică", fiind realizate de oameni preistorici cu scopuri intenționate. Aceste linii, care formează un panou în peștera Bacon Hole, au fost descoperite în 1912 și au fost reinterpretate după mai bine de 100 de ani de dezbatere științifică.
Studiul publicat în revista Quaternary pe 26 mai arată că desenele au fost realizate cu cel puțin între 18.300 și 15.700 de ani în urmă. Cercetătorii au utilizat metoda datării cu uraniu-toriu pe stratul de calcit de deasupra desenelor și au confirmat că nuanța roșie provine de la hematită. “Liniile sunt dispuse la distanțe aproape identice, ceea ce sugerează o realizare intenționată,” explică studiul.
👉 Importanța culturală și posibilitatea utilizării ritualice a peșterii
George Nash, arheolog la Universitatea din Liverpool și autor principal al studiului, subliniază complexitatea utilizării peșterii în paleolitic. "Este greu să determinăm modul în care era folosită peștera Bacon Hole, iar dovezile sugerează că ar fi putut avea mai multe funcții," afirmă Nash. Prezența artei în zone adânci și întunecate indică o posibilă semnificație simbolică sau ritualică, dar natura exactă a mesajului transmis de vânătorii-culegători care au realizat aceste desene rămâne necunoscută.
Nash adaugă: “Întunericul din interiorul peșterii poate fi o parte esențială a experienței ritualice.” Acesta mai notează că proprietățile acustice și vizuale ale camerelor adânci ar putea crea un sentiment de transgresie într-un alt tărâm, intensificând astfel dimensiunea ritualică a locului.