Viața și lucrarea părintelui Cleopa, model de credință și nevoință
Părintele Cleopa, născut la 10 aprilie 1912 în Sulița, Botoșani, a fost un cunoscut arhimandrit și duhovnic care a trecut la cele veșnice în 1998. A condus Mănăstirea Sihăstria Neamțului, fiind recunoscut pentru viața dedicată rugăciunii și pocăinței. Patriarhul Daniel l-a numit „dar al lui Dumnezeu pentru poporul român”.
În tinerețe, Cleopa, botezat cu numele Constantin, s-a vindecat miraculos după ce mama sa l-a închinat Maicii Domnului la icoana făcătoare de minuni de la Schitul Cozancea. Această experiență i-a marcat profund credința și devotamentul față de Fecioara Maria pe tot parcursul vieții sale spirituale.
După ce a devenit stareț în 1942 și apoi arhimandrit în 1947, părintele Cleopa a refăcut și a dezvoltat mai multe mănăstiri, inclusiv Mănăstirea Slatina și obști multiple din țară. Potrivit ziarulamprenta.ro, chiar și sub presiunea regimului comunist, a continuat să se dedice nevoinței, retrăgându-se în munți pentru a evita prigonirea și scriind importante lucrări duhovnicești.
Perseverența duhovnicului în fața încercărilor a fost remarcabilă, iar după întoarcerea din pustnicie în 1964, a propovăduit neîncetat până la sfârșitul vieții. Conform tradiției, părintele Cleopa și-a pregătit sufletul pentru plecarea către cele veșnice în anul 1998, lăsând în urmă o moștenire spirituală valoroasă și numeroși ucenici. „A ars focul lăuntric al credinței” în inima sa, spun cei care i-au cunoscut viața.