Povestea Sfintei Eugenia, prăznuită în Ajunul Crăciunului: Este zi de post negru până la orele 18.00

Pe 24 decembrie creștinii sărbătoresc Ajunul Crăciunului, dar și pe Sfânta Muceniță Eugenia. Data de 24 decembrie 2025 marchează Ajunul Crăciunului, dar și ultima zi din Postul Crăciunului. În această zi de sărbătoare, credincioșii țin post negru. Este indicat ca acest post negru să fie ținut până la ora 15:00, însă credincioșii cu putere pot ajuna și până mai târziu, la ora 18:00. La ora 18:00 răsare luceafărul de seară, care amintește de steaua care le-a vestit magilor că Mântuitorul lisus Hristos s-a Născut. Un desert tradițional, denumit „Scutecele lui lisus”, este mâncat în această seară. Acest desert este realizat din apă, făină și sare, din care se formează lipii subţiri, care sunt coapte pe plită. Ulterior, acestea sunt înmuiate într- un sirop realizat din apă cu miere sau zahăr. La final, peste aceste foi înmuiate se pune nucă măcinată. Potrivit Creștinortodox, Sfânta Eugenia era originara din Roma. Părinții ei, Filip și Eugenia, primind de la împărat o înalta dregătorie, au plecat în Alexandria, cu fiica lor. Pe când erau în Alexandria, fiica lor Eugenia și-a părăsit pe ascuns părinții. S-a îmbrăcat bărbătește a luat cu ea doua slujnice și într-o noapte, a fugit de-acasă. S-a dus la un episcop și a primit de la el sfântul botez. Și-a tuns parul capului, s-a numit Eugeniu și foarte de dimineața s-a dus în graba la o mănăstire. O femeie pe nume Melantia, venita cu poporul că să se închine la mănăstire, s-a îndrăgostit nebunește de chipul frumos al lui Eugeniu. Aceasta s-a prefăcut bolnavă și l-a rugat pe Eugeniu să-i îngăduie să-i spună boala numai lui îndeosebi, că altfel nu se poate vindeca. Curat la inimă fiind, a primit-o, fără să-și dea seama de viclenia ei. Când a rămas singură cu călugărul, Melantia a căutat să îi aducă ocară, dar pentru că nu și-a ajuns scopul, Melantia s-a dus la prefectul orașului, tatăl Eugeniei, și a făcut plângere. Conform sursei amintite, când prefectul a auzit, s-a umplut îndată de mânie şi a trimis în grabă la mănăstire să aducă pe Eugeniu, stareţul mănăstirii, şi pe monahi. Să-i aducă legaţi ca pe nişte oameni vinovaţi, închinători mincinoşi şi făcători de rele, să se înfăţişeze înaintea scaunului său de judecată şi să dea socoteală de faptele lor. Şi s-au înfăţişat părţile la judecată. Eugenia şi-a rupt hainele de pe ea şi a arătat celor de faţă privelişte înfricoşătoare şi ne mai văzută. Apoi a grăit cu îndrăznire tuturor: „Se cuvine ca noi, călugării, să suferim, cu mulţumire, ocările, batjocura şi chinuirea trupului. Dar pentru ca să nu se facă de batjocură haina călugărească, iată vă spun că sunt femeie. Sunt fiica judecătorului. Judecătorul este preaiubitul meu tată. Soţia lui e mama mea. Aceştia de lângă mine mi-s fraţi, nu-i numesc robi„. Toți au rămas încremeniți de cuvintele Eugeniei. Peste casa Melantiei a căzut foc din cer și a ars până la temelie. După săvârșirea tatălui ei, mama ei împreună cu ea au părăsit Alexăndria, tara cea străină, și mănate de dor s-au dus să locuiască în Roma, patria lor. Atunci a dat porunca împăratul că toți creștinii să jertfească idolilor, de nu, să moara. Eugenia, care strălucea înaintea tuturora, că era aprinsa de dragoste pentru Hristos, a fost legată cu o piatră grea și aruncata în apă, dar a scapăt nevătămată. Pentru aceea i s-a tăiat capul cu sabia.