Cum tricotatul te poate ajuta să renunți la obiceiurile dăunătoare
Tricotatul, o activitate ieftină și ușor de învățat, poate ajuta în combaterea comportamentelor adictive, de la mușcatul unghiilor și scroll-ul fără sens până la sprijinirea celor care se confruntă cu dependența de droguri. Singurul efect secundar? Prea multe eșarfe și căciuli. Aceste informații sunt conform bbc.com.
👉 Povești personale și rolul terapeutic al tricotatului în tulburările obsesiv-compulsive
Amanda Wilson s-a luptat cu obiceiuri dureroase de căutare a stimulării senzoriale de câțiva ani. "Îmi făcea degetele să sângereze din cauza mușcatului unghiilor, iar acum am unghii frumoase și un scalp sănătos de când am început să tricotez obsesiv", declară Wilson, angajată în domeniul financiar din Mississauga, Canada, care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC).
Deși a fost mult timp considerat un hobby pentru vârstnici, tricotatul câștigă din ce în ce mai mult respect ca intervenție de sănătate legitimă pentru persoanele de orice vârstă. Mărturiile personale și studiile științifice preliminare sugerează că tricotatul (și sora sa, croșetatul) pot îmbunătăți reglementarea emoțională și pot ajuta la renunțarea la obiceiurile dăunătoare. "Există un pic de salt de credință pe care oamenii trebuie să-l facă", spune Carl Birmingham, profesor de psihiatrie la Universitatea British Columbia din Canada, referindu-se la traumele majore, cum ar fi PTSD (tulburare de stres post-traumatic) și tulburările alimentare severe. Dar pentru mulți, așa cum a descoperit Wilson, acest salt merită.
👉 Studiile și aplicabilitatea tricotatului în tratarea dependențelor
Tricotatul este ieftin, portabil și singurul său efect secundar este un exces de pălării. Birmingham afirmă că a fost un avocat fervent al tricotatului din 2009, când a realizat un studiu asupra tricotatului într-un centru de tratament pentru tinere cu tulburări alimentare severe, inclusiv anorexie și bulimie. "Impactul tricotatului asupra nivelului lor de disconfort a fost remarcabil; aproximativ 75% dintre participanți au spus că tricotatul i-a ajutat să elimine îngrijorările legate de alimente."
Birmingham compară mișcările repetitive ale tricotatului cu EMDR (desensibilizare și recalibrare a mișcărilor oculare), o formă de tratament a anxietății și PTSD-ului care folosește mișcări ușoare, ritmice, de la stânga la dreapta pentru a activa ambele emisfere ale creierului. "Știm că mișcările repetitive pot activa sistemul nervos parasimpatic – o rețea care ajută organismul să se relaxeze după perioade de pericol – și să calmeze mintea", spune Hobbs.
Tricotatul poate ajuta și persoanele care se confruntă cu dependențe, oferind un mecanism sănătos de înlocuire. Povestea de succes a lui Loes Veenstra, din Olanda, care a tricotat peste 550 de pulovere pentru a-și îndepărta dependența de țigări, este bine cunoscută. Casey, o manageră de tehnologie din California, a depus eforturi timp de zece ani pentru a renunța la fumat, iar tricotatul a fost activitatea care a ajutat-o să renunțe.
Studiile efectuate în centrele de tratament pentru abuz de substanțe sunt promițătoare, dar nu definitive. Un studiu din 2024 a constatat că femeile din centrele de tratament au fumat mai puține țigări după ce au participat la un program de tip "tricotează pentru a renunța". Însă, având în vedere că grupul a ascultat și discuții despre riscurile asociate fumatului, nu se poate spune cu certitudine că tricotatul a fost influența cauzală.
De asemenea, nu există încă studii formale despre aplicarea tricotatului în casele de tratament rezidențiale pentru dependențe chimice. Chiar dacă aceste studii sunt preliminare, ele sugerează că tricotatul poate fi o activitate utilă pentru a ajuta indivizii să facă față simptomelor de sevraj și altor obligații.
Specialiștii sunt de acord că tricotatul nu este o soluție universală pentru toată lumea – unii oameni nu au dexteritate manuală sau pur și simplu găsesc activitatea prea complicată. Înainte ca tricotatul să devină o prescripție mainstream, chiar și cei mai ferventi susținători ai acestei activități recunosc că sunt necesare studii clinice la scară largă cu grupuri de control, similare cu cele din studiile farmaceutice.
