Sfânta Muceniţă Eufimia s-a născut în Calcedon și a trăit în vremea împăratului Dioclețian (284-305). Tatăl ei, senatorul Filofron și mama să, Theodorisia, erau creștini. Pentru că refuzat să împlinească porunca proconsului Pricus de a aduce jertfe idolilor, a fost supusa la multe chinuri. Când a fost întrebată de ce a sfidat porunca data de proconsul, Sfânta Eufimia a răspuns: „Comanda împăratului și a ta se cuvine să fie împlinită atunci când nu este contrara poruncii lui Dumnezeu. Dar daca ea este potrivnica poruncii lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar trebuie și combătută”. A fost aruncată într-un cuptor încins, într-o apă plină de tărâtoare otrăvitoare, dar însemnându-se cu semnul sfintei cruci, a ieșit nevătămată. Și-a dat sufletul când a fost aruncată la fiarele sălbatice. „Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, caută cu milostivire spre lacrimile neamului nostru şi izbăveşte-ne de eresurile care s-au pornit asupra noastră din uneltirea diavolului. Îndură-te de eretici şi de trădătorii care batjocoresc moştenirea Credinţei Ortodoxe, şi îi ajută să lepede toate rătăcirile şi să vină la Ortodoxie că să se facă bucurie în Cer pentru îndreptarea lor. Ruşinatu-să cu defăimare mulţimea ereticilor monofiziţi şi feţele lor s-au umplut demultă ocară, când au văzut cartea hulelor lor lepădată sub picioarele tale, iar cartea noastră cu dogmele cele adevărate, ţînând-o cinstita ta mână, prealăudată Muceniţă. Arată şi acum Credinţa cea adevărată şi nimiceşte eresurile cele pierzătoare de suflet. Ajută-ne pe noi, cei ce trăim în această vreme de apostazie, să păstrăm şi să mărturisim Dreapta Credinţă cu preţul vieţii noastre pământeşti, că să dobândim viaţa cea veşnică şi fericită întru părtăşia Sfinţilor. Amin!”