Viața și martiriul Sfântului Mina, un simbol al credinței și curajului

Sfântul Mina a trăit în timpul împăratului Diocletian și provenea din Egipt. De profesie soldat și profund credincios, el a decis să părăsească armata în fața presiunilor din partea autorităților care persecutează creștinii, alegând o viață de pustnic în izolare.

În perioada în care el trăia, o mare sărbătoare păgână a avut loc într-o cetate din apropiere. Aflând despre acest eveniment, Sfântul Mina a lăsat viața sa solitară și s-a îndreptat spre serbări. Acolo, s-a urcat pe un loc înalt, vizibil tuturor, și a strigat cu putere: "Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine." (Vietile Sfinților). Aceste cuvinte au captat imediat atenția mulțimii, care a rămas în tăcere, impresionată de curajul său.

Printre cei prezenți se afla Piros, guvernatorul cetății, care a ordonat arestarea Sfântului Mina și aducerea lui în fața sa. Aflând că acesta a fost soldat, guvernatorul a decis să-l întemnițeze și să-l păzească până a doua zi. La finalul sărbătorii, Sfântul Mina a fost supus unor torture crunte, în încercarea de a-l face să renunțe la credința sa în Iisus Hristos. Cu toate suferințelor, el a rămas ferm în convingerile sale.

În cele din urmă, Sfântul Mare Mucenic Mina a fost condus în afara cetății, unde a fost decapitat. După stingerea flăcărilor, câțiva credincioși au venit să strângă fragmente din moastele sfântului, pe care le-au învelit cu grijă în pânză curată, unsă cu arome. Ulterior, acestea au fost transportate în locul său natal, unde au fost așezate cu cinste.

În fiecare an, tradițiile legate de Sfântul Mina sunt păstrate cu sfințenie de credincioși.