Hitler și arhitecții refugiați: un impact durabil asupra peisajului american

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Adolf Hitler a visat la crearea unor rachete capabile să distrugă orașele americane. Cu toate acestea, istoria s-a dovedit ironică, pentru că nu doar că nu a reușit să îndeplinească acest vis, dar a contribuit la modelarea metropolelor din Statele Unite. Aceasta este observația celor de la Politico, care notează că Hitler și-a văzut viziunea asupra arhitecturii ca pe un mod de a demonstra puterea regimului său totalitar.

Pentru a promova valorile celui de-al Treilea Reich, Hitler a recrutat arhitecți și urbanisti care să reflecte ideologia nazistă, iar pe cei considerați inovatori sau cu stiluri "degenerate" i-a persecutat. Mulți dintre acești arhitecți au ajuns să se refugieze în Statele Unite, unde au jucat un rol crucial în redefinirea orașelor americane, conturând peisajul urban pe care îl vedem astăzi.

Cruz Garcia, fondator al WAI Architecture Think Tank și profesor la Universitatea Columbia, a subliniat instabilitatea cu care se confruntă cei care lucrează la proiecte finanțate de stat, avertizând că multe dintre acestea sunt în pericol să fie anulate sau modificate. El a menționat cazuri de persoane căror subvenții le-au fost deja suspendate și a afirmat că tăierile de buget la nivel federal ar putea determina mulți cercetători să plece în străinătate.

În plus, politicile aggressive vizând studenții străini, cum ar fi reținerea unor cercetători care au protestat pentru cauze sociale, afectează și poziția SUA ca destinație de studiu pentru arhitecți tineri și promițători. "Scolile de arhitectură americane s-au bazat mult pe studenții internaționali", a declarat Billy Fleming, profesor la Universitatea Temple.

Impactul acestor politici se extinde dincolo de mediul academic. Departamentul de locuințe și dezvoltare urbană, sub conducerea lui Trump, a ordonat concedieri masive și a tăiat bugetul pentru programele care vizează îmbunătățirea condițiilor de locuit. De asemenea, un program de miliarde de dolari dedicat reabilitării locuințelor accesibile a fost suspendat, ceea ce pun în pericol mii de familii cu venituri mici.

Schagemann, președintele Consiliului Arhitecților din Europa, a subliniat acest context al tăierilor și propunerilor anti-ecologice, afirmând că acestea pot determina arhitecții să caute oportunități în medii mai receptive la inovație și durabilitate. "Deciziile politice pot influența semnificativ fluxul global de talente", a adăugat ea, subliniind că Europa ar putea atrage arhitecți în căutare de un mediu propice inovației.

Această situație a stârnit reflecții asupra lecțiilor din trecut. Barbara Steiner, director al Fundației Bauhaus Dessau, a remarcat asemănările între atmosfera de frică și incertitudine din anii 30 și cea de astăzi, subliniind riscurile unei "coordonări totalitare" care ar putea controla toate aspectele societății.

Arhitecții exilați care au fugit din Europa au fost bineveniți în universitățile americane, iar stilul promovat de Walter Gropius și Mies van der Rohe a devenit un simbol al modernității în America. Aceștia au adus un suflu de creativitate care a definit peisajul urban american.

Impactul acestor arhitecți europeni pe tacticile de dezvoltare ale orașelor a rămas semnificativ. Victor Gruen, de exemplu, a fost un arhitect care a propus un urbanism centrat pe om, inovațiile sale influențând nu doar orașele mari, ci și suburbiile. Cu toate că multe dintre viziunea sa au fost distorsionate de comercializare, ideile sale despre spații comunitare au continuat să inspire proiectele contemporane.

În concluzie, odată cu tendințele actuale din SUA, arhitecții și designerii urbani ar putea găsi în Europa un nou refugiu pentru ideile lor, fiind atrași de o abordare mai durabilă și mai inovatoare.