Sfantul Alexandru, protector al credinței și participant la Sinodul de la Niceea

Sfantul Alexandru a trăit în secolul al IV-lea și a fost ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantinului, ajungând apoi să-i țină locul în funcția de patriarh. Potrivit publicației ziarulamprenta.ro, acesta a fost trimis de către Mitrofan la Sinodul I ecumenic de la Niceea pentru a apăra dreapta credință împotriva învățăturii eretice a lui Arie, care începea să răspândească doctrine contrare învățăturii Bisericii.

Numele Alexandru provine din grecescul Alexandros, însemnând „protector al oamenilor,” și este format din „alexo,” care înseamnă a apăra, și „andros,” pentru bărbat sau om. Sfantul Alexandru s-a născut în anul 239 în Calabria, din părinți creștini pe nume Gheorghe și Vriena. De tânăr, a trăit în pustnicie, dedicându-se rugăciunii și postului, suferind persecții din partea păgânilor.

În timpul sinodului, el s-a remarcat prin apărarea dreptei credințe în fața învăţăturilor eretice ale lui Arie, fiind un apărător fervent al ortodoxiei. La încheierea evenimentului, după întoarcerea în Constantinopol, i s-a arătat, potrivit legendelor, un inger care i-a spus că după zece zile va primi cununa de la Dumnezeu și că vacantarea scaunului episcopal o va ocupa Alexandru. Citatează ziarulamprenta.ro că, la 98 de ani, pe 337, Sfantul Alexandru și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, lăsând o moștenire de credință și dragoste pentru adevăr.

Conform sursei menționate, Sfantul Alexandru a fost o figură importantă în lupta pentru menținerea învățăturii ortodoxe și a fost recunoscut pentru curajul său în apărarea dogmelor creștine în fața ereziei ariene.