Tradițiile sărbătorii Sfinților Petru și Pavel în România

Tradiția spune că Sfântul Petru este conducătorul lupilor, care nu îndrăznesc să facă rău fără consimțământul său. De asemenea, Sfântul Petru păstrează cheile Raiului și are în grijă balaurii din cer, care transformă gheața în grindină. Sfântul Petru colindă lumea pentru a afla necazurile credincioșilor și le împărtășește lui Dumnezeu. Este descris ca umblând prin lume și participând la viața oamenilor, fiind văzut în lună sau la marile sărbători, la masa împărătească.

Romulus Antonescu, în lucrarea sa "Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești" din 2016, notează că Sfântul Petru este subiectul unor povești amuzante: are caii sau boii furați în timpul aratului, pierde cheile Raiului, are o iubită pescăriță, petrece și joacă alături de oamenii de rând în cârciumă, se îmbată și este bătut de oameni. Dintre târgurile organizate în această perioadă, cel mai cunoscut este cel de pe Muntele Găina.

Sfântul Apostol Petru, fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileii. Numele său iudeu era Simon, dar Hristos i-a dat numele Chifa (piatră). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, Petru a fost chemat să devină pescar de oameni. A mărturisit dumnezeirea lui Hristos în numele apostolilor, dar s-a lepădat de El când a fost prins pentru a fi răstignit. După Înălțarea Domnului, Petru a luat cuvântul în adunarea ucenicilor și l-a ales pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica lui Petru, s-au botezat trei mii de persoane. A propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică și, în ultima parte a vieții, la Roma. A murit răstignit cu capul în jos în anul 67, pe 29 iunie.

Sfântul Apostol Pavel, cunoscut ca Paul pentru catolici, s-a născut în Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin, și a fost elevul învățatului Gamaliel. A luptat împotriva creștinilor și a participat la uciderea arhidiaconului Ștefan. Pe drumul spre Damasc, Hristos i s-a arătat într-o lumină orbitoare și l-a mustrat: "Saule, Saule, de ce mă prigonești?". Pavel s-a convertit și a primit botezul de la Anania, episcopul Damascului. A întreprins trei mari călătorii misionare și a scris 14 epistole incluse în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67, pe 29 iunie.

Pentru că Sfinții Petru și Pavel au fost în temniță pentru mărturisirea lui Hristos, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Sunt considerați protectori ai celor lipsiți de libertate, deoarece și ei au greșit față de Dumnezeu: Petru s-a lepădat de Hristos, iar Pavel a prigonit creștinii.

Tradițiile populare spun că în această zi apar licuricii, care ghidează pe cei rătăciți prin păduri sau munți. Se consideră că aceștia sunt scântei ale biciului Sfântului Petru. De Ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel se dă de pomană pentru cei morți, iar femeile oferă mâncare gătită și vase de lut pline cu apă vecinilor și săracilor pentru ca morții să nu flămânzească sau să înseteze pe celălalt tărâm. Oamenii nu au voie să muncească nici la câmp, nici în gospodărie. În ziua sărbătorii nu se spală, nu se aruncă gunoiul și nu se toarce. Este necesar să meargă la biserică. De asemenea, în această zi nu se scutură merii pentru a proteja ogoarele de grindină. Se mai spune că văduvele nu au voie să mănânce mere până în ziua de Sfântul Ilie pentru a rămâne sănătoase.

În calendarul popular, ziua Sfinților Petru și Pavel marchează miezul verii agrare și perioada secerișului. Se spune că în vremurile de demult, Sanpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoțit de Dumnezeu. În povestirile populare, Sanpetru este un om obișnuit, îmbrăcat în straie țărănești, ocupându-se cu agricultura și pescuitul. Fiind credincios și harnic, Dumnezeu îl ia în cer, unde îi încredințează porțile și cheile Raiului. Sanpetru împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, și fierbe grindina pentru a o face mai puțin periculoasă. La marile sărbători, precum Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Măcinici, Sângiorz și Sânziene, Sanpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopții, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu.