Unul dintre acești tineri este Bianca Mei-Roșu, care are un parcurs impresionant în tenisul de masă european și mondial. Tânăra Bianca Mei-Roșu este una dintre cele mai promițătoare jucătoare de tenis de masă ale României, cu un palmares spectaculos acumulat în doar câțiva ani, atât în competiții naționale, cât și internaționale. De la vârsta junioratului, sportiva a demonstrat o constanță remarcabilă, urcând pe podiumuri la cele mai importante turnee din Europa și din lume. Anul acesta, Bianca a absolvit Liceul cu Program Sportiv Nicolae Rotaru din Constanța și va urma Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității Ovidius din Constanța. În perioada 2021–2025, Bianca a obținut medalii valoroase în cadrul Campionatelor Mondiale, Europene și Balcanice: De asemenea, sportiva a contribuit decisiv la clasarea clubului CSM Constanța pe locul 3 în prestigioasa ETTU Cup – Teams Women’s în 2024. Pe plan intern, Bianca a dominat categoriile U19, U21 și Seniori, câștigând medalii la toate probele: individual, dublu fete, dublu mixt și pe echipe: Chiar de la vârste fragede, Bianca a demonstrat că are potențial de campioană: Cu un palmares care o recomandă deja pentru lotul național de senioare, Bianca Mei Roșu este o sportivă care impresionează prin tehnică, forță mentală și determinare. Continuă să se antreneze cu profesionalism, iar rezultatele confirmă că este una dintre cele mai valoroase jucătoare din noua generație de tenis de masă din România. Într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, Bianca Mei Roșu a dezvălui cum a decoperit tenisul de masă în copilărie, după ce a fost selectată în urma unei acțiuni organizate de antrenori constănțeni. A fost atrasă de dinamismul sălii și energia jocului. Deși nu își amintește exact prima competiție, a început să câștige concursuri importante încă de la 10-11 ani, când a realizat că poate face performanță internațională. Pentru Bianca, cele mai importante medalii sunt aurul la Campionatul European U19 din 2024 (simplu) și argintul la Mondialul U15 din 2021 (dublu mixt cu Iulian Chiriță). A muncit intens pentru aceste reușite, cu pregătire fizică, tactică și mentală, ceea ce i-a permis să își păstreze calmul în momentele de presiune. A remarcat diferențele dintre categoriile de vârstă, în special la trecerea spre U19 și U21, unde a întâlnit adversare mai experimentate. Competițiile pe echipe îi sunt dragi, pentru că pun în valoare spiritul de colaborare și încrederea reciprocă. În clasa a XII-a, Bianca și-a organizat timpul cu grijă între școală, antrenamente (uneori 2 pe zi), competiții și odihnă. A reușit să mențină echilibrul, chiar și în ciuda unor accidentări. Motivația ei vine din dorința de a deveni o versiune mai bună a sa și din dragostea pentru sport. Ca orice sportiv, a avut momente în care a vrut să renunțe, dar sprijinul familiei – în special al tatălui – și al antrenorilor a fost esențial. Aceștia au susținut-o necondiționat și au contribuit la formarea ei ca sportiv și om. Înainte de a începe cu tenisul de masă, eram pasionată de toate sporturile ce îmi captivau atenția, cum ar fi tenisul de câmp și înotul, unde mereu am fost îndrumată de sora mai mare care, la rândul ei, a practicat aceste sporturi. Descoperirea a venit în urma unor selecții care erau concepute de către antrenorii: Daniela Micu, Viorel Filimon, Elena Sebe, Anamaria Sebe, unde am primit un pliant cu informații, în cazul în care îmi doream să încep tenisul de masă. Desigur, fiind copil cu o vârstă fragedă, primul contact cu sala de tenis de masă mi s-a părut fascinant, cu o atmosferă energică, privind mingile de tenis de masă la o intensitate mare. Sinceră să fiu, îmi amintesc doar cum am ajuns în sala de tenis de masă și am început să strâng în coșuleț mingile de pe jos. Dar, pe urmă, când începeam să joc și la masă, îmi amintesc câteva dintre antrenamentele mele – unul este chiar publicat de către site-ul nostru de tenis de masă Constanța, unde mă antrenam cu o colegă mult mai mare decât mine. În schimb, ce ține de prima competiție nu îmi pot aduce atât de bine aminte, deoarece am mulți ani în spate de competiții și antrenamente. În acel moment, când am început să fiu mult mai serioasă la antrenamente, ar însemna undeva pe la 10-11 ani, deja când începeam să câștig concursuri importante pentru respectiva categorie. Prin dorința de a fi cea mai bună, mi-am demonstrat că munca nu te minte niciodată. Și, ca în orice domeniu, victoria îți aduce satisfacție și plăcere. Desigur, toate medaliile sunt prețioase pentru mine, am depus efort, muncă, iar fără sacrificii nu ajungi la un nivel înalt. Medaliile europene și mondiale sunt cele mai importante pentru că au o valoare majoră în palmaresul oricărui sportiv, meciurile fiind unele mai grele din cauza jucătorilor asiatici. Medalia pe care o am în inimă este cea de aur de la Campionatele Europene de U19 din 2024, în proba de simplu, și medalia de argint la Campionatele Mondiale de U15 din 2021, unde am reușit să fiu vicecampioană cu Iulian Chiriță în proba de dublu mixt. A fost o pregătire de-a lungul anului pentru că simțeam că este timpul meu să arăt ce pot cu adevărat. Pregătirea a fost intensă, cea fizică, tactică și tehnică, dar și cea psihică, fiindcă am avut o gândire puternică și stabilă pentru momentele cu presiune în care am putut mereu să controlez situația în favoarea mea. De aceea, când a sosit campionatul european, nu simțeam nicio presiune și emoție, știam ce pregătisem jumătate de an, în care am exersat toate momentele în care urma să fiu. Cred că cea mai mare diferență am simțit-o în trecerea de la U15 la cea de U19 și U21, unde unele dintre jucătoare sunt mai mari și mai experimentate decât mine, având o valoare la superlativ. Pentru mine, performanța pe echipe înseamnă unitate, sacrificiu și încredere totală între coechipieri. Chiar dacă de multe ori am fost mezinul echipei, am fost mereu tratat ca un om de bază, iar acest lucru m-a motivat să dau tot ce am mai bun pentru echipă. Titlurile cucerite împreună nu reflectă doar talentul individual, ci mai ales forța grupului și modul în care am reușit să ne susținem reciproc în momente cheie. E un sentiment unic să știi că faci parte dintr-un colectiv care luptă cu aceeași dorință și determinare, și tocmai asta cred că definește cu adevărat performanța în echipă. O zi obișnuită de antrenamente pentru mine a fost mereu o combinație între efort fizic și echilibru între sport și școală. Fiind elevă în clasa a 12-a, anul acesta nu a fost deloc ușor. Îmi începeam ziua devreme, cu ore la școală, apoi încercam să mă concentrez pe antrenamente – uneori chiar două sesiuni pe zi. Era important să rămân disciplinată și organizată, să-mi gestionez bine timpul între învățat, antrenamente, odihnă și alimentație. A fost o perioadă solicitantă în care am avut și competiții importante, dar m-a învățat să fiu constantă și să nu renunț, indiferent cât de greu pare. Acum, privind în urmă, sunt mândră că am reușit să țin un echilibru între performanța sportivă și educație chiar și după accidentările pe care le-am avut din cauza spatelui. Sportul m-a făcut să fiu disciplinată și să nu renunț niciodată atunci când dau de greu. Știu de ce am început tenisul de masă și, cum am spus, îmi doresc să devin cea mai bună versiune a mea pe zi ce trece în ceea ce fac. Desigur, ca orice sportiv, cred că, cu toții am trecut prin astfel de momente de cedare după un eșec, dar aici se face diferența între sportivii de performanță și cei care nu sunt. Am avut oameni în spate care mi-au fost mereu alături, chiar și când călcăm strâmb, și cu toții am învățat să trecem peste astfel de situații. Sprijinul familiei mele a fost și rămâne extrem de important pentru mine, iar cel mai mare sprijin l-am primit din partea tatălui meu. M-a susținut necondiționat, din toate punctele de vedere – emoțional, moral și material – și a fost alături de mine în orice situație, fie că vorbim de reușite sau de momente mai dificile. M-a motivat să nu renunț și mi-a oferit mereu încredere în propriile forțe. De asemenea, antrenorii au avut un rol esențial în formarea mea ca sportiv – m-au ghidat, m-au învățat să fiu disciplinată și să am răbdare cu mine, iar datorită lor am reușit să cresc constant. Fără acest sprijin din partea familiei și a antrenorilor, parcursul meu ar fi fost mult mai greu. Bineînțeles că pe parcurs au apărut și persoane dragi care m-au ajutat enorm în înțelegerea mea de sine. Sursă foto: Bianca Mei-Roșu/arhivă personală Citește și: Bianca Mei-Roșu, de la CSM Constanța, a câștigat patru medalii de AUR la Balcaniadă la tenis de masă!