Moartea în masă a sectei Templul Popoarelor - detalii și perspective noi

În ciuda faptului că moartea celor peste 900 de membri ai sectei Templul Popoarelor, condusă de Jim Jones, inclusiv 300 de copii, a fost inițial catalogată drept sinucidere în masă prin otrăvire cu cianură, tragedia din Jonestown se înscrie mai bine în categoria crimelor în masă, potrivit mărturiilor mai multor supraviețuitori citați de The Guardian. În lume, Jonestown este un caz notoriu, dar adesea prost înțeles: este vorba despre cea mai cunoscută, cea mai mediatizată și cea mai letală sectă religioasă din istoria modernă.

Templul Popoarelor este un studiu de caz despre consecințele grave ale megalomaniei, izolării, presiunii, controlului coercitiv și idealismului saturat cu paranoia. În anul fatidic, 909 dintre victime se aflau în Proiectul Agricol Templul Popoarelor, cunoscut mai bine drept Jonestown, situat într-o junglă izolată din nord-vestul Guyanei. Alte două victime se aflau într-un centru al sectei din capitala Guyanei, Georgetown. Ultimii cinci, printre care se numărau congresmenul american Leo Ryan și reporterul NBC Don Harris, au fost împușcați pe o pistă de aterizare din Port Kaituma, un mic sat din apropiere de Jonestown, în timp ce încercau să părăsească zona împreună cu un grup de dezertori ai sectei.

De ce l-au urmat atâția oameni pe Jones în Jonestown? Potrivit mai multor foști membri și supraviețuitori ai masacrului, răspunsul constă într-o combinație între idealism și control. "Am vrut ca toată lumea să poată trăi pașnic și în armonie împreună", a spus Yulanda Williams, care s-a alăturat sectei în 1969, la vârsta de 12 ani. Williams a fost atrasă de faptul că membrii bisericii erau tineri și foarte diverși din punct de vedere etnic. Jones juca rolul de vindecător, cel puțin la început. "Te făcea să simți că ești important. Simțeai că îți vorbește personal și direct către inima ta, către mintea ta", a povestit Williams.

Din 1976, la insistențele lui Jones, Williams s-a mutat în Guyana ca adolescentă, în speranța că va găsi un loc "unde putem trăi laolaltă fără implicarea poliției sau a oricărui tip de politică". "Ar fi trebuit să avem mai multă libertate", a spus Williams. "Și a fost complet opusul." În loc să fie cazați în case private, membrii sectei au fost separați în dormitoare pentru femei și bărbați, iar copiii au fost repartizați unor părinți surogat, slăbindu-se astfel relația dintre copil și părinte.

Condițiile de trai erau, de asemenea, precare. Membrii sectei nu aveau acces la fructe proaspete, iar cei mai mulți oameni supraviețuiau cu rații limitate și importate. Williams povestește cum mânca budincă de orez, nuci de cocos și unt de arahide pe pâine. În ciuda acestor greutăți și a promisiunilor încălcate, Williams a reușit să se întoarcă în Statele Unite după doar trei luni, necesitând îngrijiri medicale de urgență.

Pe măsură ce tensiunile au crescut, presa din SUA a început să pună tot mai multă presiune pe Jones în legătură cu acuzațiile de abuzuri și evaziune fiscală. Presiunea din partea familiilor celor blocați în jungla din Guyana și a câtorva disidenți, care susțineau că Jones nu îi lasă pe oameni să plece din Jonestown, a dus la organizarea unei delegații de investigatori, condusă de congresmenul Ryan. Delegatia includea mai multi reporteri și rude ingrijorate.

După mai multe zile de negocieri tensionate, delegația a fost primită în Jonestown cu un entuziasm straniu. La cina organizată în pavilionul principal, în timp ce Ryan spunea că este "clar" că unii membri cred că Jonestown este cel mai bun lucru care li s-a întâmplat vreodată, mai mulți membri ai sectei le înmânau pe ascuns reporterilor mesaje prin care le cereau ajutorul. "A confirmat doar ceea ce ne temeam", a spus Jackie Speier, asistentul juridic al lui Ryan.

Situația din Jonestown s-a deteriorat rapid în următoarele zile. Jones, înconjurat constant de gărzile sale înarmate, a permis delegației să plece cu câțiva dintre dezertori. Însă, când au ajuns la aerodrom, gărzile lui Jones au deschis focul asupra lor, ucigându-i pe Ryan, Harris, operatorul NBC Robert Brown, fotograful San Francisco Examiner Gregory Robinson și dezertoarea Patricia Parks. Speier a fost împușcată în braț și picior și a trebuit să îndure 22 de ore fără îngrijiri medicale, alături de alți supraviețuitori.

În același timp, Jones a convocat toți membrii sectei în pavilionul din Jonestown și le-a spus că nu mai există nicio șansă de supraviețuire, cerându-le să "treacă dincolo" prin moarte. Unele dintre victime au băut otrava constrânși de situație, iar altele au fost forțate să o facă. Generalul în retragere David Netterville, care a participat la investigație și la eforturile de după incident, a spus că a văzut cadavre care fuseseră injectate cu cianură cu forța. "Urasc aluziile că ei au făcut asta voluntar, că a fost sinucidere - nu a fost. Au fost uciși", a spus Speier.

Astfel, tragedia din Jonestown rămâne una dintre cele mai sumbre pagini din istoria modernă, un amestec mortal de idealism distorsionat și control absolut impus asupra indivizilor.