Unul dintre acești tineri este Bogdan Doroftei, care a absolvit clasa a XII-a la Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța. Este un tânăr remarcabil prin pasiunea sa pentru matematică, fizică, astronomie și astrofizică. În timpul liber, se relaxează practicând baschet, dar adevărata sa energie este canalizată înspre știință și participarea la olimpiade. Interesul pentru univers și cunoaștere a început încă din copilărie, când mama îi cumpăra cărți despre spațiu. Această curiozitate timpurie a fost completată de prima participare la un concurs de matematică, în clasa a II-a, la inițiativa învățătoarei sale. Încă din clasa a VI-a, fizica a devenit domeniul său de suflet, datorită profesoarei Neicu Maria, al cărei stil de predare captivant i-a stimulat gândirea creativă și dorința de aprofundare. Pe parcursul celor patru ani de liceu, Bogdan Doroftei a participat la olimpiade naționale la disciplinele sale preferate, obținând rezultate deosebite: în clasa a IX-a: medalie de argint la fizică și astronomie; în clasa a X-a: medalie de bronz la astronomie și calificare în lotul național lărgit; în clasa a XI-a: medalie de argint la astronomie și calificare în lotul național restrâns; în clasa a XII-a: medalie de argint la astronomie și o nouă calificare în lotul național lărgit. Astrofizica, o disciplină care nu se regăsește în programa școlară, a fost învățată de Bogdan cu ajutorul colegilor mai mari din liceu, Victor Dumbravă și Arun Osman, care i-au oferit repere valoroase și sprijin constant. Pentru Bogdan Doroftei, olimpiadele nu au fost doar o formă de competiție, ci o experiență formativă. Acestea i-au oferit șansa de a întâlni sute de elevi pasionați de știință, de a lega prietenii valoroase și de a se dezvolta atât intelectual, cât și emoțional. Atmosfera stimulativă și colegială l-a motivat să continue acest drum și să își propună o carieră în domeniul științific. Într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, Bogdan Doroftei a vorbit despre pasiunea sa pentru știință care înseamnă o curiozitate permanentă față de lumea înconjurătoare, o dorință profundă de a înțelege natura și universul. Această pasiune se manifestă în viața de zi cu zi, fie prin rezolvarea problemelor de fizică și matematică, fie prin contemplarea cerului înstelat, cunoscând numele stelelor, constelațiilor și galaxiilor. Interesul său pentru spațiu a început în copilărie, când era fascinat de imaginile cu planete și galaxii dintr-o carte primită de la mama sa. Ulterior, participarea la un cerc de astronomie în clasa a VIII-a a aprofundat această pasiune. Sprijinul familiei și al profesorilor a fost esențial în parcursul său. Profesorii și mentorii din liceu – în special Adina Dogărescu, dar și Boskoff, Gache, Vîntu, Sârbu, alături de colegii mai mari Osman Arun, Dumbravă Victor și Leolea Ioan – l-au încurajat, l-au susținut și l-au ajutat să progreseze constant. Astrofizica, deși nu este predată în școli, a devenit un domeniu de interes major pentru el datorită cercului organizat de colegii mai mari, care i-au pus la dispoziție materiale și l-au ghidat în studiu. Participarea la olimpiade naționale i-a oferit atât validarea muncii depuse, cât și oportunitatea de a întâlni elevi pasionați, cu care a legat prietenii valoroase. Deși a studiat mai multe materii, a ales să se concentreze mai ales pe fizică și astronomie, fiind convins că cele trei discipline – fizică, astronomie și matematică – se susțin reciproc. Pentru Bogdan, olimpiadele nu sunt doar competiții, ci și medii de dezvoltare personală. Ele i-au dezvoltat gândirea critică și disciplina, l-au învățat să-și asume deciziile și să nu se lase descurajat de eșecuri. Baschetul, pe de altă parte, a jucat un rol important în menținerea echilibrului, fiind o sursă de relaxare și socializare. Printre cele mai mari provocări întâmpinate se numără momentele de dezamăgire cauzate de rezultate sub așteptări. A reușit să le depășească datorită sprijinului emoțional oferit de familie și profesori. Pentru viitor, își dorește să studieze fizica și ingineria la o facultate din Europa. Elevilor mai mici le transmite un mesaj simplu, dar esențial: să nu renunțe, să muncească mult, să participe chiar și atunci când e greu și să aprecieze nivelul la care au ajuns. Pentru mine, pasiunea pentru știință înseamnă curiozitatea unei persoane legată de lumea în care se află, simpla dorință de a o înțelege mai bine. Ea se răsfrânge în viața de zi cu zi, fie în rezolvarea problemelor de matematică și fizică, fie observând natura și mediul înconjurător. De exemplu, este un sentiment plăcut ca, privind cerul înstelat, să știi numele constelațiilor și al stelelor pe care le privești, să știi unde poți găsi pe cer roiuri de stele, nebuloase sau galaxii. Motivul este unul banal: îmi plăceau imaginile cu planetele, soarele, galaxiile din carte. În dreptul fiecărei poze erau prezentate informații generale legate de acestea (mod de formare, structură etc.). Astfel, pasiunea mea s-a dezvoltat ușor, în timp. Informațiile generale au fost amplificate în urma participării la cercul de astronomie în clasa a VIII-a. Încrederea profesorilor și a familiei sunt vitale pentru parcursul unui elev. Fără susținerea lor, unui copil îi este foarte greu să aibă curajul de a participa la olimpiade și, mai ales, de a trece peste nereușite. Cel mai important, după părerea mea, este să nu te dai bătut. Mentorii mei din liceu au fost profesorii și colegii mai mari. Doamna profesoară Dogărescu Adina, care mi-a fost și dirigintă, m-a ajutat enorm prin lecțiile predate la cercul de fizică și prin suportul oferit constant și necontenit. Ea m-a ajutat să trec peste momentele grele, mereu a crezut în mine și mi-a oferit încrederea ei. De asemenea, în parcursul meu au contribuit enorm și domnii profesori Boskoff, Gache Florian, Vîntu Vladimir, Sârbu Marian. De la fiecare am avut cel puțin o lecție importantă de învățat, le sunt recunoscător de asemenea pentru timpul și încrederea oferite. Osman Arun, Dumbravă Victor și Leolea Ioan, colegi mai mari, mi-au oferit informații și materiale utile bazate pe experiența lor, ajutându-mă și în înțelegerea problemelor dificile. Colegii mai mari din liceu, Osman Arun și Dumbravă Victor, au organizat un cerc de astronomie și astrofizică. Acolo am învățat bazele materiei și am primit materialele necesare pentru a continua studiul. Fără acest cerc, nu aș fi putut începe niciodată să studiez singur, fiind complet lipsit de informații în legătură cu domeniul. Le sunt foarte recunoscător pentru șansa pe care mi-au oferit-o și pentru sprijinul constant de-a lungul anilor, inițiativa lor fiind una necesară pentru popularizarea astronomiei în rândul elevilor. Participarea la o olimpiadă națională este o încurajare puternică de a continua să muncești și o confirmare a faptului că drumul pe care ți l-ai ales este unul corect. Sentimentul competiției este unul care îți schimbă percepția despre olimpiade; acesta te face să realizezi cât de multă muncă este necesară pentru a atinge rezultate cu adevărat remarcabile, cum ar fi calificarea la o fază internațională. Totuși, pe lângă aspectul competițional, olimpiadele reprezintă și un mediu social foarte plăcut. Ocazia de a schimba idei și opinii cu persoane ce îți împărtășesc pasiunea este unică și foarte plăcută. În cadrul competițiilor am legat unele dintre cele mai bune prietenii, copii din toate colțurile țării cu care vorbesc aproape zilnic. Am încercat să mă axez pe astronomie și pe fizică, lăsând matematica puțin în urmă. Chiar dacă studiatul mai multor materii poate fi în detrimentul rezultatului, consider că acestea trei sunt strâns legate între ele și că înțelegerea uneia mereu m-a ajutat enorm în înțelegerea celorlalte două, fiind capabil să privesc problemele și din alte perspective. Rezolvarea problemelor ajută la o gândire pragmatică și critică. Competițiile m-au ajutat să fiu mai hotărât pe deciziile mele și să îmi respect angajamentele. Nu m-am raportat niciodată la competiție într-un fel anume, mai ales că o bună parte din ea este reprezentată de prietenii mei. Singura mea competiție a fost cu mine însumi, încercând să obțin anual un rezultat mai bun. Am întâlnit oameni inteligenți, deschiși, cu aceleași pasiuni și interese ca și mine. Prietenii de la olimpiade m-au ajutat, în mod sigur, să devin un om mai bun. M-au ajutat să văd că în drumul meu voi întâlni astfel de oameni minunați, cu suflete atât de frumoase. Acest câștig emoțional este, după părerea mea, mai important decât orice rezultat. Baschetul a reprezentat o „evadare” de la mediul academic, un mod de a mă distra și de a mă deconecta de la stresul competițiilor. M-a ajutat să fiu mai disciplinat. Probabil cele mai mari supărări sunt în urma rezultatelor mai slabe, în opoziție cu așteptările create. Chiar dacă în ultimii ani nu am mai pus preț atât de mare pe rezultat, în gimnaziu am fost ajutat de familie și profesori să trec peste nereușite. Aș dori să continui în studiul fizicii și al ingineriei. Momentan aștept răspunsuri de la mai multe facultăți din Europa. Cel mai important lucru pentru în cadrul olimpiadelor și a științei este să nu te dai bătut, să te prezinți mereu, să depui mult efort, iar rezultatele vor urma sigur. Chiar dacă aceste competiții necesită un nivel mare de concentrare, le recomand să își mai ia din timp și să aprecieze nivelul la care au ajuns. Sursă foto: Bogdan Doroftei/arhivă personală Citește și: FOTO Tinerii excepționali ai Constanței: Natalia Elena Frățilă de la Școala Mihail Koiciu este campioană la karate la doar 13 ani