Unul dintre acești tineri este Alexandru Ștefan Dinu, care a încheiat parcursul liceal cu o performanță remarcabilă: media 10 la examenul de Bacalaureat. Absolvent al prestigiosului Colegiu Național Mircea cel Bătrân din Constanța, Alexandru nu doar că a excelat la învățătură, ci s-a remarcat și printr-o implicare constantă în activități extracurriculare și competiții academice. În timpul liceului, Alexandru a demonstrat o pasiune autentică pentru limbi străine, științe și cultură. Printre realizările sale se numără: Premiul I la Olimpiada Națională de Limba Germană, o competiție de elită care atestă cunoștințele profunde și creativitatea sa lingvistică; Premiul al III-lea la secțiunea eseu în cadrul unui concurs internațional – “Marco e Alberto Ippolito” – organizat de școli din 7 state membre ale Uniunii Europene; Calificări succesive la etapa județeană a olimpiadelor de Matematică și Biologie, timp de doi ani consecutivi. Alexandru nu s-a limitat doar la performanțele academice. A participat activ la competiții sportive naționale, în discipline precum înot, tenis de câmp și triatlon, demonstrând echilibru între minte și corp. Totodată, s-a implicat în proiecte de voluntariat cu impact real în comunitate, desfășurând activități precum: îngrijirea persoanelor vârstnice; activități educative cu elevi din ciclul primar; promovarea sportului în cadrul maratoanelor locale. Alexandru Ștefan Dinu este un exemplu de echilibru între excelența academică, implicarea civică și dezvoltarea personală. Rezultatele sale confirmă nu doar o pregătire solidă, ci și un caracter puternic și dedicat. Într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, Alexandru Ștefan Dinu ne-a povestit că nu se aștepta la media 10 pe linie la Bacalaureat, însă rezultatul a fost o surpriză plăcută, iar bucuria a fost împărtășită alături de familie. Cea mai provocatoare probă a fost limba română, din cauza materiei vaste și a necesității unei pregătiri intense. Pregătirea pentru examene a inclus studiu autodidact la matematică și fizică, precum și meditații la limba română, iar sprijinul profesorilor a fost esențial. Premiul I obținut de Alexandru Ștefan la Olimpiada Națională de Limba Germană a întărit pasiunea pentru limbile străine și a stimulat implicarea în proiecte de voluntariat. Experiențele din olimpiadele de matematică și biologie au ajutat la acomodarea cu atmosfera de examen și la acumularea de experiență. Naveta zilnică din Eforie Nord la Constanța a reprezentat un obstacol semnificativ, dar i-a întărit caracterul. Implicarea în diverse proiecte de voluntariat, precum asociația AGLT și grupul TEAM IMPACT, a dezvoltat abilități sociale, spirit civic și empatie. Familia a fost un sprijin necondiționat, atât moral, cât și financiar, iar încurajările bunicilor au fost un motivator constant. Motivația principală a fost dorința de a demonstra că orice este posibil cu speranță și ambiție, chiar și în fața neîncrederii colegilor. Alegerea de a studia medicina este motivată de chemarea de a reda sănătatea oamenilor și de a contribui la o societate mai bună. Alexandru Ștefan îi sfătuiește pe viitorii candidați la Bacalaureat este să trateze examenul cu calm și echilibru, acordând atenție studiului, dar fără a sacrifica complet ultimul an de liceu. Lecția principală în toți acești ani a fost că echilibrul, disciplina și perseverența, corelate, conduc la rezultate remarcabile, iar fiecare trebuie să-și demonstreze unicitatea și valoarea. Consider că nimeni dintre noi nu se aștepta la media 10 pe linie, dar, bineînțeles, visam la un rezultat foarte bun, ținând cont de munca depusă. Mă așteptam la o medie mare, însă nota 10 m-a luat complet prin surprindere. M-am bucurat alături de familia mea, care a fost, la rândul ei, extrem de entuziasmată. Cea mai provocatoare materie mă duce cu gândul la limba română. Dat fiind că, de-a lungul liceului, nu m-am concentrat prea mult pe această disciplină, mi-a fost mai dificil să recuperez „materia stufoasă”, așa că durata de pregătire a fost mai lungă în cazul românei. Fiecare probă ascunde, de fapt, mici „capcane” care ne provoacă pe toți să fim foarte atenți. În clasa a XII-a am intensificat ritmul de studiu și am urmat pregătire individuală la limba și literatura română. Sunt o persoană autodidactă, iar în cazul matematicii și fizicii am reușit să învăț pe cont propriu pentru Bacalaureat, exersând constant din variantele anterioare. Pe această cale, țin să le mulțumesc profesorilor îndrumători: doamnelor profesoare Luminița Belcin și Loredana Roșca, pentru că mi-au dezvăluit tainele limbii române; domnului profesor Florian Gache, pentru că mi-a insuflat pasiunea pentru matematică; și doamnei Adina Dogărescu, pentru răbdarea de care a dat dovadă atunci când îmi explica problemele de fizică. Dintotdeauna am avut o pasiune aparte pentru limbile străine și pentru dorința de a comunica cu străinii în limba lor maternă, pentru a le descoperi secretele culturale. Limba germană seamănă foarte mult cu matematica, deoarece ne ajută să ne structurăm gândirea într-un mod eficient și logic. Rezultatul de la olimpiadă mi-a oferit încrederea de a-mi dezvolta și mai mult afinitatea pentru această limbă, participând la diverse proiecte de voluntariat. Spre deosebire de colegii mei de generație, care se pot mândri cu rezultate și premii deosebite, pentru mine cel mai important a fost faptul că am acumulat experiență și m-am acomodat ușor cu atmosfera de examen. Fiecare concurs, alături de pregătirea dinainte, a contribuit la acest rezultat armonios. În primii doi ani de liceu, naveta a fost unul dintre principalele obstacole care m-au împiedicat să mă bucur pe deplin de viața de licean. Autobuzele aveau un program destul de strict, iar și acum îmi amintesc serile de iarnă în care terminam cursurile la ora 20:00, iar ultimul autobuz pleca la 20:30. Tatăl meu lucrează de mai mulți ani în străinătate și rareori își putea lua concediu pentru a completa ajutorul oferit de mama. Mai am un frate mai mic, al cărui program era diametral opus față de al meu. Cu toate acestea, aceste dificultăți nu m-au descurajat. Dimpotrivă, m-au întărit și m-au făcut mai puternic. Am învățat să transform acest „dezavantaj” într-o lecție de viață și am încercat, treptat, să nu-i mai acord prea multă importanță. otul a început în clasa a IX-a, când am auzit de asociația AGLT, care avea ca scop organizarea de proiecte de divertisment alături de elevi din clasele pregătitoare sau clasa I. Îmi plac foarte mult copiii, iar fiecare zâmbet sau mic surâs de-al lor mă încărca cu energie pozitivă și mă făcea să uit de problemele de la școală, de navetă și de alte griji. Ulterior, am început să promovez sportul prin participarea la maratoane, activitate care mi-a dezvoltat abilitățile de comunicare cu oamenii. Nu în ultimul rând, am făcut parte dintr-o adevărată familie de voluntari – TEAM IMPACT –, alături de care am vizitat frecvent centrele de îngrijire pentru vârstnici, experiență care mi-a cultivat simțul civic și empatia. Am un singur cuvânt: ENORM. Ei au reprezentat pentru mine un sprijin necondiționat, atât moral, cât și financiar. Bunicii mei au avut, de asemenea, un rol esențial – mă sunau în fiecare zi ca să-mi reamintească să nu renunț și să-mi găsesc mereu energia necesară pentru a mai învăța puțin. A fost un amalgam de emoții constructive. Am vrut să demonstrez că orice este posibil cu puțină speranță și ambitie. Sunt sigur că mulți colegi din colectiv nu mi-ar fi acordat o șansă la fel de mare ca olimpicilor, însă neîncrederea lor a pus „mai mult foc pe paiele mele” și m-a ajutat să turez și mai tare motoarele. Nu am învățat pentru un scop anume, dar am vrut să rămân cu o amintire plăcută în urma „Examenului maturității”. Când aud cuvântul „medicină”, primul lucru la care mă gândesc este speranța. Speranța că voi reda oamenilor sănătatea optimă, un zâmbet larg pe față și că voi avea un loc special în sufletul tuturor viitorilor pacienți. Pentru mine, medicina nu este o meserie, ci mai degrabă o chemare, un prim pas pe care îl pot face pentru a transforma societatea într-un loc mai bun. În curând urmează examenul de admitere la facultate, așa că stresul încă nu s-a terminat. Pășesc cu emoție și entuziasm în noua etapă a vieții și sper să mă surprindă cel puțin la fel de plăcut cum a făcut-o liceul. De abia aștept studenția, libertatea și, bineînțeles, petrecerile între studenți. Să trateze acest examen ca pe orice altă teză. Tot timpul mi-am spus că oamenii lipsiți de griji, „zen“, cum îi numesc eu, se descurcă mereu onorabil și chiar mai bine decât cei care învață fără oprire. Nu trebuie neglijat nici învățatul și trebuie acordat un interes maxim, însă sunt de părere că ultimul an de liceu nu trebuie sacrificat întru totul pentru acest examen. 13. Ce ai învățat tu despre echilibru, disciplină și perseverență în acești ani de liceu? Toate aceste trei aspecte merg mână în mână și doar corelate vor conduce la rezultate excepționale. Le doresc următoarelor generații o minte limpede, succes și mai multă încredere în forțele proprii. Fiecare este special în felul său, trebuie doar să și-o demonstreze. Sursă foto: Alexandru Ștefan Dinu/arhivă personală Citește și: FOTO Tinerii excepționali ai Constanței: David Hornea, absolvent al Liceului Callatis din Mangalia, un model între credință, cunoaștere și perseverență