Potrivit Creștinortodox, Constantin Voievod cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache, sunt prăznuiți pe 16 august. Domnia lui Constantin Brâncoveanu a început sub semnul apariției Bibliei în limba româna, numită „de la București”, în anul 1688. Și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Muntenia, dar și din Transilvania. A dat Bucureștiului o nouă Academie Domnească, transformând școala de la Sf. Sava în „colegiu public pentru pământeni și străini”, cu o programă asemănătoare instituțiilor de grad superior. L-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia se vor tipări numeroase cărți în limbile româna, greacă, slavonă, georgiană și chiar arabă. A ctitorit mai multe biserici și mănăstiri, între care: bisericile de la Potlogi și Mogoșoaia, Mănăstirile Hurezi și Brâncoveni, Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din București, unde odihnesc sfintele sale moaște. Pentru că a refuzat să se lepede de la credință creștină, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. Aceeași pedeapsa au suferit-o și cei patru fii ai sai, împreună cu sfetnicul Ianache. Numai în cămăși, istoviți de suferințe și dureri, legați cu lanțuri, cu capetele descoperite și desculți, mărturisitorii întru Hristos au fost aduși în fata sultanului Ahmed. La cererea sultanului de a renunță la creștinism, Brâncoveanu a răspuns fară rețineri: „De legea creștină nu mă las, căci în ea m-am născut și am trăit, și în ea vreau să mor!”, iar către fiii lui a rostit: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe asta lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea feței Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălam păcatele noastre cu sângele nostru!”. În urma acestor cuvinte, sultanul a poruncit să fie tăiate capetele copiilor domnitorului. Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui Ștefan și Radu. Când a sosit rândul lui Matei, băiatul cel mai mic, acesta a început să plângă. Tatăl lui i-a poruncit să se asemene fraților sai. Copilul s-a îndreptat spre jertfa fară rețineri. Au urmat Ianache Văcărescu, bunul sfetnic al Brancoveanului și apoi domnitorul, care a bătut o cruce mare și a spus: „Doamne, fie voia Ta!”. Trupurile lor au fost aruncate în Bosfor. Au fost scoase de câțiva creștini și îngropate în mare taina într-o mănăstire din Halki, chiar lângă Tarigrad. În vara anului 1720, Doamna Măria (Marica) a adus pe ascuns rămășițele domnitorului și le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. A așezat peste mormânt o piatra împodobită doar cu pajura tarii, fară nici o pisanie, iar deasupra a pus o candela de argint. Pe 15 august 1992, Constantin Brâncoveanu cu fiii sai și cu sfetnicul Ianache au fost declarați sfinti de către Biserica Ortodoxa Romana. Sunt sărbătoriți pe 16 august pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. FOTO: Doxologia Citește și: Cele mai frumoase urări pentru sărbătoriți de Sfânta Maria: vezi mai multe idei de mesaje pentru cei dragi!