Comunitățile de indigeni din valea Javari, în inima Pădurii Amazoniene, erau până nu demult complet izolate de restul lumii. Acum, însă, tot mai multe dintre ele au început să folosească tehnologii și produse din societatea modernă, precum internetul, panourile solare sau biscuiții, această tranziție rapidă având consecințe potențial dăunătoare asupra sănătății, culturii și viitorului băștinașilor din fostele triburi necontactate din Amazon. Xuxu vrea o oală de gătit metalică destul de mare cât să țină o maimuță întreagă. Acum câțiva ani, oamenii din tribul lui găteau în cazane ceramice pe care le făceau în junglă. Însă, oalele metalice ușoare aduse de „albi” s-au dovedit a fi irezistibile. Xuxu a aflat pentru prima dată de existența localității Tabatinga din statul brazilian Amazonas când a mers la spital, după ce a fost mușcat de un șarpe. A doua oară, și-a adus cu el nepotul care se îmbolnăvise. Xuxu trăiește în unul din cele patru sate ale grupului de indigeni Korubo din apropiere de punctul de confluență ale râurilor Itui și Itaquai din valea Javari, acolo unde s-au stabilit 60 de băștinași după ce au intrat în contact cu oameni din exterior în 1996, 2014 și 2015. Populația actuală a satului lui Xuxu este de 127. La un deceniu de la primul contact, populația de indigeni se confruntă cu boli cu care n-au mai avut de-a face până acum, dar și beneficiază de noi materiale, mai multă siguranță și acces la servicii medicale și o înțelegere mai bună a lumii exterioare. Ceea ce se întâmplă cu populația Korubo acum ar putea fi un studiu de caz pentru ce s-ar putea întâmpla și cu celelalte peste 60 de grupuri amazoniene necontactate, dacă vor ieși vreodată din izolare, scrie The Guardian. Pământurile populațiilor indigene au fost inițial ocupate de cei care recoltau seva arborelui de cauciuc, în a doua parte a secolului al XIX-lea, urmați de tăietorii de lemne din secolul XX. Băștinașii Korubo s-au luptat cu invadatorii folosind măciuci din lemn de palmier – o caracteristică specifică acestei populații de indigeni care nu folosesc arcuri și săgeți. „Ei se înfruntau cu grupuri de tăietori de lemne care aveau 10, 15, 20 de cutii de gloanțe și o grămadă de arme, iar Korubo cărau doar aceste bucăți de lemn”, a explicat Fabricio Amorim, fostul coordonator al Fundației Naționale pentru Popoarele Indigene (FUNAI) în valea Javari. Populațiile necontactate, cunoscute și sub denumirea de „popoare aflate în izolare voluntară”, evită contactul cu societatea modernă ca să își protejeze stilul de viață și să se ferească de violențe și exploatare. Guvernele și unele organizații încearcă să le protejeze drepturile și teritoriile ca să prevină răspândirea bolilor printre aceste popoare vulnerabile și să le protejeze cultura, autonomia și pământurile. Între 1965 și 1997, Korubo au ucis 25 de intruși non-indigeni pe teritoriul lor. Adversarii lor au lansat cel puțin 10 vânători în care i-au urmărit, împușcat și otrăvit pe Korubo. „Noi eram în maloca (casă lungă comunală), iar oameni albi au venit și ne-au ucis mulți membri de familie și pe bătrânii noștri”, a povestit Xuxu. „De aceea, ne-am răzbunat, omorând pescari.” La mijlocul anilor '90, violențele i-au forțat pe cei de la FUNAI să ia contact cu aceste triburi, încălcând astfel propria lor politică de a evita să comunice cu indigenii. Liderul expediției, Sydney Possuelo, a inițiat primul contact în 1996, aducând înapoi imagini cu 18 persoane dezbrăcate conduse de Maya, lidera băștinașilor, care a început să inspecteze obiectele moderne și să încerce hainele aduse de exploratorii brazilieni. În prezent, cel puțin un grup Korubo a rămas necontactat. „Nu ne place aici în oraș”, a spus Takvan, fiul Mayei. „Venim din sat și uneori ne îmbolnăvim de altă boală. De aceea ne luptăm cu Sesai (autoritățile din sistemul de sănătate al Braziliei care se ocupă de popoarele indigene) să facă o clinică mare cu un doctor și asistent medical care să lucreze cu noi în sat.” Mai nou, membrii grupului Korubo vin în oraș chiar și pentru probleme de sănătate minore, ceea ce nu se întâmpla la început, când erau greu de convins să părăsească jungla. „Acum este exact pe dos”, a spus Lucas Albertoni, coordonator din cadrul Sesai. „Trebuie să îi conving de toate consecințele negative ale călătoriilor în oraș.” Patru nou-născuți din populația Korubo au murit în ultimul an. „Biologic, suntem la fel”, a explicat Albertoni. „Această populație Korubo nu este fragilă imunologic. Este vorba de lipsa unei memorii imunologice pentru agenții patologici care circulă în societatea noastră.” Inițial, membrii Korubo primeau din partea autorităților lucruri precum baterii, lanterne, brichete, macete, topoare, pietre de ascuțit și săpunuri. Cu banii primiți pentru joburile pe care le fac pentru FUNAI, ei își cumpără acum bărci, telefoane mobile, orez, paste, biscuiți și alte produse din societatea modernă. Indigenii vor acum panouri solare ca să producă electricitate pentru becuri, ca să își încarce telefoanele mobile și să poată intra pe internet. „Înainte de telefoanele mobile, înainte de internet, când cineva era dus la spital în oraș – fiul meu, fratele meu – voiam să știm cum se simt. Sunt mai bine sau mai rău? Cum să aflăm asta? De aceea avem acum telefoane mobile și vrem Starlink”, a spus Txitxopi, amicul lui Xuxu. Două dintre satele Korubo au acum acces la internet toată ziua. „Sunt fascinați în mod natural de tot ceea ce vine din exterior, așa că imaginați-vă cum sunt cu internetul”, a povestit Luisa Suriani, o profesoară care îi învață portugheză pe băștinași. Tinerii refuză tot mai mult să învețe activități importante pentru supraviețuirea în junglă, precum vânatul și cultivatul plantelor. Când animalele sălbatice pe care Korubo le vânează se împuținează, le este mult mai dificil acum să se îndepărteze de sat ca să își găsească zone mai bune de vânat pentru că au devenit dependenți de bunurile, serviciile și confortul pe care le oferă apropierea de oraș. Unele triburi din Amazon care au avut de mai mult timp acces la internet se plâng, însă, că membrii comunităților lor, în special tinerii, au devenit tot mai dependenți de rețelele sociale, jocurile video și chiar de pornografie, potrivit unui reportaj New York Times. „Au devenit dependenți de cei care înainte îi omorau, îi vânau, le luau pământurile, le furau femeile... Sunt aceiași oameni care acum le controlează viețile”, a explicat Possuelo, care crede că singurul lucru bun pe care statul îl poate face pentru triburile necontactate este să le protejeze izolarea. „Protejați natura ca ei să poată trăi așa cum au făcut-o dintotdeauna”, a spus Possuelo.