O industrie nu chiar nouă se dezvoltă puternic la Londra, nereglementată și fără niciun respect pentru drepturile omului și democrație. Este vorba despre firmele private de spioni, așa numite companii de securitate și informații, ale căror expansiune și succes pot provoca de-a dreptul fiori și care au făcut din capitala Regatului Unit centrul lumii când vine vorba de spionii privați, după cum scrie Politico într-un amplu articol dedicat subiectului. Înconjurate de proprietățile de lux ale elitei londoneze, pe străzile opulente din Mayfair, se află sediile celor mai importante firme private de spionaj din Marea Britanie. Numele lor sinistre amintesc de corporațiile dubioase ale personajelor negative din filmele cu James Bond – iar afacerile merg foarte bine. Angajând foști spioni britanici, polițiști, jurnaliști și ofițeri de informații militare, firmele private de informații și investigații din Marea Britanie oferă servicii care merg de la verificări de bază ale companiilor până la supraveghere completă. Unele se ocupă chiar și de obținerea ilegală de informații foarte intime. În ultimul an, miniștrii guvernului și agențiile de informații au avertizat că state străine folosesc această industrie pentru a „face treburile murdare” în Marea Britanie – uneori prin supravegherea și hărțuirea disidenților care au ales Marea Britanie drep refugiu. Jurnaliștii Politico au discutat cu mai multe persoane care au lucrat în cadrul companiilor private de spionaj din Marea Britanie și care au fost ținte ale acestora. Unii spun că, în ciuda retoricii dure a guvernului, practicile discutabile ale industriei rămân nereglementate, iar companiile sale sunt în mare parte iresponsabile. Industria funcționează „practic fără niciun control, reprezentând o amenințare serioasă la adresa vieții private, a drepturilor omului și a democrației”, a declarat Ilia Siatitsa, de la Privacy International. „Capacitatea industriei de a oferi servicii puternice de supraveghere și culegere de informații oricui are mijloacele să plătească, fără un control semnificativ, este alarmantă”. Londra a devenit capitala mondială a industriei private de informații, în parte datorită fascinației mondiale pentru spionii britanici fictivi din filmele cu James Bond și romanele lui John le Carré. Foștii spioni constituie o minoritate vizibilă dintre cei care își exercită acum meseria în sectorul privat, iar spioni de rang înalt au fondat sau fac parte din consiliile de administrație ale unor firme. Printre aceștia se numără foști șefi ai agenției de informații MI6, specializată în operațiuni externe. Alții nu își fac publică fosta carieră, ci se laudă cu o experiență vagă în Whitehall (zonă din Londra unde se află sediile multor instituții guvernamentale britanice, n.r.)și în Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Unit. Unii cred că aceste angajări de renume sunt doar o fațadă pentru a atrage clienți internaționali. O personalitate din domeniul informațiilor private, căreia i s-a acordat anonimatul, la fel ca altor persoane din acest articol, din cauza naturii sensibile a rolului său, a declarat: „Ai oameni mari și buni în consiliul de administrație, ai un lord aici, o doamnă acolo, ai un agent secret, ai fostul șef de la una sau alta – dacă ești domnul Investitor din Ucraina sau Indonezia, ești impresionat de asta”. O a doua personalitate din industrie a spus că există un „element de marketing” implicat, deoarece clienții corporativi înfometați de informații consideră „foarte impresionant faptul că cineva a lucrat într-un serviciu secret de informații”. Unii agenți se mută în sectorul privat deoarece colectarea de informații – fie pentru rege și țară, fie pentru cel care oferă cel mai mult – este pur și simplu tot ceea ce știu să facă. Unii se luptă în sectorul privat fără acces direct la contactele și sprijinul statului de care se bucurau anterior. Marea Britanie este o excepție în ceea ce privește libertățile acordate ofițerilor de informații pensionați, majoritatea dintre aceștia neprecizând niciodată fostul loc de muncă atunci când părăsesc agenții precum MI5 și MI6. „Este destul de neobișnuit”, a declarat o a treia personalitate din domeniul informațiilor private, adăugând că în SUA oamenii sunt „foarte deschiși” cu privire la faptul că au lucrat pentru CIA. America are un „model de semi-pensionare în care, atunci când părăsești agenția, probabil că vei petrece aproximativ șase sau șapte ani lucrând ca subcontractant, iar apoi vei trece în sectorul privat”. „Aici nu facem deloc astfel de lucruri. Așadar, Vauxhall [MI6] nu va externaliza aproape niciodată activități importante de informații către sectorul privat”, au spus ei. Cu toate acestea, schimbul de cunoștințe este o practică obișnuită. Aceeași persoană a adăugat că există „multă frustrare de ambele părți ale Tamisei că rețeaua băieților vechi devenea puțin prea informală, oamenii spunându-le clienților că pot să-și sune vechii prieteni”. Apariția Londrei ca epicentru al serviciilor private de informații se datorează în mare parte proximității sale față de două mari bazinele de clienți: sectoarele juridic și financiar din Marea Britanie. Aceste două motoare ale economiei britanice se află în mod regulat în centrul unor cazuri complexe, în valoare de miliarde. O mare parte din această muncă este „destul de banală”, spune a doua persoană din domeniul informațiilor private. Rapoartele de due diligence de bază implică verificări de rutină, inclusiv dacă o persoană se află pe o listă de sancțiuni sau a avut parte de presă negativă. Acestea, a spus aceeași persoană, sunt de obicei realizate de tineri absolvenți, iar munca „nu este foarte bine plătită sau interesantă”. Munca bine plătită se încadrează, în general, în termenul aparent plictisitor de „asistență în litigii”. Aceasta poate cuprinde totul, de la „cercetarea adversarului” – căutarea de informații compromițătoare pentru a discredita persoane – până la colectarea de probe care pot fi utilizate în instanță, cum ar fi documente, martori și hard disk-uri. Astfel de activități au ajuns frecvent în prima pagină a ziarelor. În 2017, firma israeliană Black Cube a fost nevoită să-și ceară scuze după ce revista New Yorker a publicat acuzații că angajații săi spionaseră jurnaliști și adoptaseră identități false pentru a obține informații despre persoanele care îl acuzaseră de abuz sexual pe magnatul din industria cinematografică Harvey Weinstein. Compania a declarat la momentul respectiv că „respectă în totalitate legislația din toate jurisdicțiile în care își desfășoară activitatea”. Black Cube este încă în activitate și are operațiuni în Londra. Membrii consiliului său consultativ și ai fondului de investiții pentru investigații provin din eșaloanele superioare ale serviciilor de informații și ale forțelor de ordine. Printre aceștia se numără Efraim Halevy, al nouălea șef al agenției de informații israeliene Mossad; Robert Amaee, fost înalt funcționar al Oficiului pentru Fraude Grave din Marea Britanie; și Adrian Leppard, fost comisar al Poliției din City of London. Nu toate informațiile descoperite de o firmă privată de informații vor fi utilizate în instanță. Unele materiale nu vor fi acceptate de echipele juridice pentru care lucrează, iar în ultimă instanță judecătorii decid ce informații sunt considerate admisibile. În cazurile mai importante – care implică uneori fonduri speculative globale sau guverne străine – miza este mare și limitele etice pot fi estompate, spun cei care lucrează în acest sector. Prima persoană din domeniul serviciilor private de informații a declarat că „toate tehnicile obișnuite pe care vi le puteți imagina dintr-un roman de Tom Clancy” sunt utilizate. Supravegherea, furtul, pirateria informatică și falsificarea sunt instrumente larg cunoscute în acest sector, chiar dacă nu sunt promovate public. Mult depinde de busola morală – și de apetitul pentru risc – al firmelor cărora li se cere să facă treaba. „Doar o singură persoană mi-a cerut vreodată să hackuiesc pe cineva – un om de afaceri miliardar”, a spus aceeași persoană. „Evident, am râs de el, iar asistenții lui au încercat să-l convingă să tacă din gură.” În ciuda influenței largi a firmelor private de informații din Marea Britanie, acestea sunt lăsate în mare parte să acționeze după bunul lor plac. A treia persoană din domeniul informațiilor private a declarat că principala problemă a industriei este că pur și simplu „nu este reglementată”. „Probele obținute prin supraveghere sunt adesea prezentate în instanță”, au spus ei. „Evident, există lucruri precum hackingul, care sunt pur și simplu ilegale, dar, din păcate, acestea fac parte din peisaj.” Firmele private de informații susțin că informațiile obținute ilegal sunt prezentate în mod obișnuit instanțelor din Marea Britanie, a treia persoană din industrie spunând Politico că există „povești ridicole prezentate judecătorilor” în care oamenii încearcă să „spele informații furate în cadrul procedurilor judiciare”. „Cred că judecătorii ar putea probabil să-și facă treaba mai bine, fiind puțin mai atenți la ceea ce se întâmplă”, au adăugat ei, citând un caz în care informații de pe o tabletă furată au fost prezentate în instanță, echipa juridică susținând că acestea le-au fost pur și simplu înmânate în miezul nopții de către un denunțător. „Toată lumea știe care sunt firmele care fac asta”, a spus aceeași persoană. „Cel mai îngrijorător este că totul este aprobat de firme de avocatură. Există încă undeva un avocat reglementat de SRA [Autoritatea de Reglementare a Avocaților] care fie a aprobat în mod proactiv acel hacking, fie nu a pus întrebarea atunci când materialele au fost returnate: Cum naiba ai obținut asta?” Pentru persoanele vizate de activități de informații private – inclusiv jurnaliști, informatori și disidenți – aceste activități pot schimba viața. Jurnaliștii Politico au vorbit cu două persoane vizate, care au declarat că supravegherea, pirateria informatică și intimidarea din partea unor astfel de organizații le-au afectat finanțele, bunăstarea și siguranța personală. Într-un caz, contractanții care lucrau pentru o companie privată de informații s-au prezentat în mod fals la banca victimei pentru a obține informații confidențiale, l-au filmat în casa lui și apoi au plătit pe cineva pentru a-i accesa telefonul. Cu toate acestea, multe dintre persoanele vizate pur și simplu nu au banii necesari pentru a riposta împotriva firmelor de informații. „Pe asta se bazează... Oamenii cu care am vorbit sunt absolut speriați”, a spus prima persoană. O a doua persoană vizată a declarat că, după ce au folosit „mecanismele standard” de amenințare cu procese pentru defăimare, companiile dispun de „instrumente pe care le pot folosi, care sunt mai sinistre și pot fi destul de înfricoșătoare”. „[Compania] a angajat agenții de investigații pentru a mă supraveghea, inițial în secret, apoi în mod deschis, cu mașini și camere amplasate în fața casei mele”, a spus a doua victimă. „Și familia mea și eu eram urmăriți.” Ei au spus că compania a plătit hackeri pentru a le sparge conturile de e-mail, transmitând informații detaliate despre viața țintei, ceea ce a permis trimiterea de e-mailuri de phishing personalizate, menite să obțină acces la informații sensibile. „Când am discutat cazul meu cu un avocat al coroanei [avocat senior din Marea Britanie], mi-au spus că acest caz este comparabil cu gravitatea scandalului de piraterie informatică al ziarului News of the World, în ceea ce privește amploarea și dimensiunea încălcării vieții private și hărțuirea implicată”, a adăugat a doua țintă, referindu-se la un scandal de piraterie informatică care a avut loc între anii 1990 și 2011 și care a implicat un tabloid important din Marea Britanie. Ambele ținte au declarat că firmele care le-au urmărit sunt încă active în Marea Britanie. Personalități din domeniul informațiilor private care au vorbit cu Politico au deplâns eșecurile etice care, potrivit lor, afectează profesia lor, precum și judecata unor personalități proeminente care rămân pe statele de plată ale companiilor, pe care prima personalitate din domeniul informațiilor private citată în acest articol le-a acuzat de „prostituție”. Aceeași persoană a adăugat: „Furnizarea adreselor de domiciliu ale oligarhilor ruși care au un istoric de eliminare a persoanelor – în special a jurnaliștilor care scriu lucruri urâte despre ei – nu este ceva cu care să te lauzi”. A doua persoană din serviciile de informații private a declarat: „Când văd firme de informații private târâte prin presă sau prin instanțe pentru astfel de încălcări, cred că vor câștiga doar bani din asta. Pentru un anumit tip de clienți, asta este exact ceea ce vor – și este marketing gratuit”. Firmele de informații din Londra sunt adesea finanțate de țări și oligarhi străini cu bani de cheltuit – cererea fiind foarte mare din partea fostelor state sovietice. „O mare parte a activității se învârte în jurul «raidurilor corporative», în care investitorii străini pierd controlul asupra unui activ din cauza judecătorilor, polițiștilor sau politicienilor locali corupți care vor să pună mâna pe el”, a explicat a treia persoană din industrie. „Apoi, aceștia trebuie să lupte pentru a obține despăgubiri în instanțele internaționale. Kazahstanul a avut o mulțime de astfel de dispute și a alimentat industria serviciilor de informații corporative din Londra timp de mulți ani.” Sancțiunile împotriva Rusiei în urma invaziei sale pe scară largă din 2022 în Ucraina au reprezentat, de asemenea, o afacere importantă pentru firmele de avocatură britanice și pentru agențiile private de informații angajate să le ajute. Firmele private de informații au declarat pentru Politico că sunt la curent cu existența altor companii din industrie care au fost angajate de Agenția de Asigurare a Depozitelor din Rusia, sancționată luna trecută de guvernul britanic. A treia persoană din domeniul informațiilor private a explicat activitatea acestei organizații: „Când băncile rusești se prăbușesc, proprietarii fug în străinătate, iar apoi activele lor sunt vânate de acest grup”. Aceștia au adăugat că, deși această activitate se bucură de „paravanul” ajutorului acordat statului rus în urmărirea criminalilor, „pentru mulți bancheri, băncile sunt închise deoarece sunt percepute ca fiind prea politice [de către statul rus]”. Anul acesta au avut loc mai multe cazuri de suspiciuni de spionaj și sabotaj rus în Marea Britanie, adesea prin intermediari. Ken McCallum, directorul general al MI5, a dezvăluit într-o actualizare a amenințărilor de anul trecut că Rusia și Iranul apelează din ce în ce mai mult la agenți de informații privați și la infractori pentru a le îndeplini misiuni în Marea Britanie, într-o mișcare pe care el a numit-o „o schimbare izbitoare”. Prima sursă din serviciile private de informații a declarat că, deși volumul de activități pentru clienți ruși în acest sector este încă „destul de mare”, același lucru nu se poate spune despre Iran. „Sunt proști, dar nu atât de proști”, a spus aceeași persoană despre colegii săi din industrie. În ultimii ani, Iranul a devenit o amenințare de prim rang pentru Marea Britanie în ochii serviciilor de securitate, rivalizând cu China și Rusia. Una dintre cele mai presante amenințări este siguranța disidenților iranieni care trăiesc acum în Marea Britanie. La fel ca Rusia, Iranul a apelat la intermediari – criminali și firme private de informații care sunt fie creduli, fie pur și simplu dispuși să facă treburile murdare. A treia persoană din serviciile private de informații a declarat că „soldații de rând” angajați să supravegheze disidenții „nu pun adesea prea multe întrebări” despre persoanele pe care le spionează și, în unele cazuri, se mulțumesc cu scuza că informațiile pe care li se cere să le culeagă se referă la un caz de divorț. Documentele judiciare americane arată că, în 2020, un agent al serviciilor secrete iraniene a încercat să angajeze o firmă privată cu sediul în Marea Britanie pentru a supraveghea un jurnalist iranian, inclusiv pentru a fotografia reședința acestuia. Agentul – Kiya Sadeghi, care se află în prezent pe lista celor mai căutați oameni de către FBI – a declarat firmei, potrivit documentelor judiciare, că lucra pentru o companie cu sediul în Dubai și că încerca să recupereze bani furați sau datorați clientului său. Guvernul SUA a declarat că, de fapt, el „și-a ascuns adevăratul scop, care era acela de a procura servicii de supraveghere pentru o agenție de informații iraniană”. Nici Ministerul de Interne al Regatului Unit, nici poliția antiteroristă nu au putut confirma pentru Politico dacă firma citată de detectivul privat și presupus utilizată de Iran a fost identificată sau dacă va avea de suferit repercusiuni pentru implicarea în acest caz. În ciuda îngrijorării crescânde cu privire la activitățile sale și a apelurilor la o supraveghere mai strictă – inclusiv din partea profesiei juridice – industria privată de informații din Marea Britanie rămâne aproape în totalitate lipsită de reglementare. Majoritatea sistemelor de licențiere pentru serviciile private de informații rămân voluntare, în ciuda promisiunii anterioare a guvernului britanic de a introduce o reglementare mai strictă. Siatitsa, membru al grupului de activism Privacy International, a declarat că absența reglementării permite firmelor „să se angajeze în supraveghere invazivă, exploatarea datelor și manipularea opiniei publice, adesea operând în secret”. „Scandaluri de mare amploare au scos deja la iveală pericolele, inclusiv piratarea reprezentanților guvernamentali și monitorizarea apărătorilor mediului și ai drepturilor omului”, a adăugat Siatitsa. „În ciuda dovezilor copleșitoare de abuz, industria continuă să prospere într-un mediu permisiv”. Alții sunt sceptici că mai multe reguli vor ajuta. A doua personalitate din domeniul serviciilor private de informații a declarat că nu este nevoie de reglementări suplimentare, ci doar de „aplicarea corespunzătoare a legilor existente care afectează serviciile private de informații”. Activitatea firmelor pentru statele și clienții străini va fi supravegheată în cadrul noului program al guvernului britanic privind înregistrarea influenței străine, care a intrat în vigoare la începutul acestei luni. Companiile au termen până la 1 octombrie să înregistreze acordurile cu puteri străine și entități controlate, neconformarea fiind sancționată. Rusia și Iranul fac obiectul unei atenții speciale. Un oficial guvernamental a declarat că orice infracțiuni comise de investigatori privați și companii de informații trebuie să fie tratate de poliție. Acesta a afirmat că, deși s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește ridicarea standardelor din acest sector, guvernul va analiza dacă este necesară o reglementare suplimentară care să nu restricționeze activitățile legitime. Dan Jarvis, ministrul britanic al securității, a declarat pentru Politico că cei care lucrează în domeniul informațiilor și securității private desfășoară „o muncă importantă”, dar a recunoscut că abilitățile lor specializate, accesul la informații și proximitatea față de persoane fizice îi fac „ținte atractive pentru statele străine”. El a adăugat că firmele au fost solicitate să efectueze verificări prealabile pentru a se asigura că nu „sunt însărcinate de puteri străine să desfășoare activități dăunătoare în Regatul Unit”. A treia personalitate din domeniul serviciilor private de informații a declarat că industria în ansamblu ar putea accepta schimbări care ar putea ridica standardele: „Nu cred că va exista o rezistență semnificativă în industrie la ideea că firma lor a lucrat pentru Republica Democrată Congo sau Kazahstan într-un litigiu”. „Dacă ar fi să spun ceva, cred că va fi un lucru bun, pentru că atunci când scoți la lumină acest tip de activitate, oamenii devin puțin mai atenți. Și unele dintre activitățile, sincer, ilegale pe care le-am văzut în industria serviciilor private de informații în ultimii 20 de ani vor fi probabil eliminate”. Prima sursă intervievată de Politico, din domeniul serviciilor private de informații, s-a arătat mai pesimistă. Întrebată care sunt șansele ca ultimul sistem de divulgare să funcționeze, aceasta a răspuns: „Având în vedere incompetența totală a oricărei autorități de reglementare de a face ceva semnificativ în acest domeniu, aș spune că șansele sunt absolut zero”. Citește și: Serviciul de informații elvețian, îngrijorat de amenințarea în creștere reprezentată de spionaj. „N-am văzut niciodată așa densitate”