Unul dintre acești tineri este Sebastian-Costin Marcu, care a absolvit anul acesta Colegiul Național de Arte Regina Maria din Constanța. Tânărul este pasionat de cinema, fotografie și critică de film, se remarcă printr-un portofoliu diversificat și o activitate profesională care îmbină creativitatea cu spiritul tehnic. Cu o experiență profesională acumulată atât în mediul academic, cât și în zona media culturală, Marcu este un exemplu al noii generații de creatori de conținut cu viziune artistică. Printre proiectele sale recente se numără videoclipuri dinamice, grafică și imagini statice, precum și o prezență activă pe platforme sociale precum Instagram și TikTok, unde promovează cultura studențească, filmele de artă și viața urbană dintr-o perspectivă autentică. În cadrul Universității din East London, Sebastian-Costin Marcu a fost asistent videograf și suport pentru conținut pe rețele sociale, contribuind la promovarea vieții studențești și culturale prin videoclipuri atractive. A filmat, printre altele, B-roll-uri captivante în timpul unui hackathon energic, lucrând într-o echipă dinamică și implicându-se activ în producția de conținut digital. Începând cu 2025, colaborează cu revista „The Young Londoner”, o publicație online cu sediul în Londra, dedicată tinerilor cititori interesați de evenimentele culturale importante din oraș. Aici semnează recenzii de filme, articole de critică și materiale video. Dintre cele mai recente articole se remarcă: Recenzie la Filmul „Julieta și Romeo” și Top 5 filme de văzut în această vacanță de Paște. Sebastian-Costin Marcu a colaborat și cu organizatorii truneului internațional de fotbal pentru copii și juniori Cupa Mării Negre, unde s-a ocupat de realizarea materialelor foto-video distribuite pe pagina oficială de Facebook a evenimentului. Cu un portofoliu variat și o pasiune evidentă pentru imagine și poveste, Sebastian-Costin continuă să dezvolte proiecte care îmbină arta vizuală cu mesajul autentic. Este un nume de urmărit în peisajul criticii de film și al creației video contemporane. Într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, Sebastian-Costin Marcu a vorbit despre pasiunea pentru film, care a început cu o experiență emoționantă în sala de cinema la vizionarea filmului Maleficent, care i-a stârnit dorința de a lucra în acest domeniu. Deși interesul pentru artă s-a manifestat inițial prin pictură și actorie, adevărata expresie de sine a fost găsită în imagine: fotografie, videografie și film. Trecerea la arta digitală a venit natural, odată cu descoperirea Photoshop-ului și a platformelor de social media. Un moment definitoriu a fost colaborarea cu Universitatea din East London, unde a descoperit dinamica unui campus internațional, a lucrat cu studenți din diverse țări și a înțeles diferențele dintre învățământul academic românesc și cel occidental. Participarea la filmarea B-roll-urilor în cadrul unui hackathon universitar i-a oferit o nouă perspectivă asupra detaliilor vizuale și a importanței cadrelor aparent „secundare”. Tânărul creează conținut video atât pentru rețele sociale, cât și în contexte academice sau artistice, adaptându-se cerințelor fiecărui mediu. Deși recunoaște că este încă nesigur în fața camerei, își găsește inspirația din interacțiunea cu echipele de filmare și din procesul de învățare constantă. Sebastian-Costin scrie recenzii de film pentru publicații precum The Young Londoner, unde își dezvoltă vocea critică și exersează scrisul în limba engleză. Își alege subiectele în funcție de contextul sezonier și de interesul publicului, dar rămâne fidel pasiunii pentru cinematografia clasică și poveștile cu mesaj puternic. Filmele The Substance și Poor Things l-au impresionat recent, atât prin tematică, cât și prin estetica vizuală. Are un portofoliu consistent de proiecte video, dintre care cele mai dragi sunt scurtmetrajele EU NU POT și ULTIMA NOAPTE, realizate în timpul liceului. Primul explorează tema depresiei în rândul adolescenților, iar al doilea spune o poveste emoționantă din perioada comunistă, filmată alb-negru cu o estetică aparte. Fotografia sportivă a fost o provocare la început, dar a devenit o parte importantă din munca sa, mai ales în cadrul Cupei Mării Negre. A învățat să anticipeze momentele-cheie și să transforme dinamica jocului în imagini cu valoare artistică. Pentru viitor, a fost acceptat la o facultate de film în Berlin, orașul visat datorită renumitului festival de film. Își dorește să devină regizor, meserie care îi permite să îmbine toate pasiunile sale – scenariu, imagine, montaj și viziune artistică. Sebastian-Costin consideră că arta vizuală nu doar că rezistă în era TikTok, ci evoluează odată cu noile forme de exprimare. Experiența Outernet din Londra l-a convins că viitorul artei digitale este luminos și relevant. Mesajul său pentru tinerii pasionați de film este simplu: „Fă ce îți place, pune-ți întrebări, nu te opri din învățat și creează cu pasiune.” Dacă îmi întrebați părinții, vor spune că am avut mereu plăcerea asta pentru artă. Eu personal cred că pasiunea pentru film a apărut odată ce am văzut pentru prima dată singur un film în cinema. Țin minte și acum emoțiile. Maleficent, cu Angelina Jolie, m-a fermecat, chiar dacă nu am înțeles foarte bine ce se întâmplă. Aveam vreo 8 ani când s-a întâmplat asta și nu eram foarte priceput la citirea subtitrării sau traducerea din engleză în română, dar tot am ieșit din sala de cinema plângând. Cred că acela a fost momentul declanșator în care am decis că nu vreau să fac nimic altceva decât film. Pasiunea pentru poze și video a apărut ulterior, odată ce am descoperit Instagramul și festivalurile de scurtmetraj pentru adolescenți. Cred că am cochetat mereu cu orice formă de artă. Când eram mic îmi plăcea să pictez — zic eu că mă pricepeam la momentul acel. Acum, dacă iau un creion în mână, mă sabotez singur zicând că îmi place să desenez. Prin 2019 am descoperit Photoshop și am început să las orice formă de artă fizică și m-am îndrăgostit de tot ce înseamnă artă digitală. De asemenea, am urmat liceul de arte, unde am studiat Arta Actorului, teatrul fiind și el una dintre pasiunile mele. Deci cred că am avut mereu această dorință de a face ceva în domeniul artei. Acum aș zice sigur că mă exprim cel mai bine prin imagini, probabil și pentru că am dedicat ultimii ani perfecționării acestei pasiuni. Cum am spus și mai sus, momentul care a declanșat pasiunea pentru cinematograf a fost în 2014, pe 31 mai (încă știu data exactă), când am văzut Maleficent. Nu mă văd făcând altceva. Am visat doar asta timp de 11 ani, acum mi se pare absurd să spun că vreau să urmez altceva. Mereu găsesc ceva care să mă intrige, fie că e un film, un scenariu pe care îl găsesc pe Google și îl citesc imaginându-mi cum l-aș face eu. Nu mă lasă să stau degeaba, mereu îmi pune creativitatea la încercare. De aceea nu mă văd făcând altceva și mă bucur că am reușit să îmi dau seama de asta de mic. Cu siguranță a fost una dintre cele mai interesante experiențe, mai ales că am aflat foarte multe lucruri de „backstage” din universitățile din străinătate (cum e să studiezi într-un campus, în ce constă admiterea, cum arată un portofoliu al unui student de acolo, cum arată o universitate din afară și cum funcționează). Am avut ocazia să cunosc studenți din părți diferite ale lumii, să pun întrebări și, mai ales, ce mi se pare cel mai interesant, că am învățat de la persoane care au trecut prin experiența mea de acum, răspunzându-mi la toate întrebările, dorindu-mi să studiez în străinătate. Cele trei zile de acolo au fost minunate și nu am cuvinte să mulțumesc că am avut această ocazie Sincer să spun, sunt puțin stângaci în crearea unor videoclipuri pe care să le postez pe canalele mele de social media (fie că vorbim de behind the scenes de la filmări sau pur și simplu self tape-uri), dar fac progrese. Prima dată am spus că rămân la nivel de umbră a echipei de filmare, un mic ajutor acolo, care doar să stea în spatele lor. Dar m-a pasionat atât de tare cum lucrau, ce aparatură foloseau, încât nu am putut să stau degeaba și am pus sute de întrebări despre ce fac, cum fac, la ce folosește etc. E diferit. Te pune puțin la încercare. În general, când tu ești și regizor, și scenarist, și editor, știi cam ce „pică” la montaj, ce bâlbă nu ți-a plăcut — practic, știi cum ar arăta materialul final. Aici, nu. Tot întrebând, am văzut cum arată filmările și am încercat să îmi dau seama care ar fi munca la editare, dar tot nu se compară produsul imaginației tale cu cel final. E interesant, e într-adevăr diferit, dar ce mi-a plăcut foarte mult e că filmările „rupeau” stilul acela academic pe care toți îl cunoaștem și începem să ne ferim. Cred că asta îmi și place cel mai mult la universitățile din străinătate — stilul liber, dar în același timp profesionist. În primul rând am învățat ce înseamnă B-roll. Eu practic am luat cadre de close-up persoanelor implicate în acest Hackathon. Am stat acolo mai bine de trei ore și aproape că nu am simțit cum a trecut timpul. La fel, mă bucur că am avut această ocazie, să particip și să învăț lucruri noi de care cu siguranță mă voi folosi și mai departe. Cinematograful pentru mine este ca a doua casă. Acum doi ani când făceam cursuri de teatru și aveam timp „mort” prin Constanța, alegeam să mă duc la cinema. Ajungeam să mă cunosc cu toți băieții de la pază și să vorbim despre ce filme mai apar și când scot posterele din rame, pentru că îmi doream să le iau acasă. Probabil acesta a fost motivul pentru care am început să scriu despre filme. De asemenea îi mulțumesc Danielei că mi-a îndeplinit acest vis și acum pot scrie și la un nivel profesionist, într-o revistă. Subiectele le aleg în funcție de sezon, nu pot recomanda filme de sărbători în toiul verii(deși de abia aștept să înceapă maratonul de Crăciun). În general merg să văd ce apare la cinema, ce premiere sunt pe aplicațiile de streaming și dacă se potrivesc pentru publicul țintă al revistei. Este interesant. Să scriu despre filme este o plăcere pentru mine. Încerc să recomand ce mi-a plăcut mie și ce cred că merită vizionat. Eu sunt atras și de cinematografia veche, filme de dinainte de anii ’90, pe care probabil generația nouă nu vrea să le mai vadă. Au apărut 4K, 8K, unele dintre filmele vechi au rămas la versiunea HD, cine se mai uită la ele? Dar sunt importante, în ele este ADN-ul cinematografului de astăzi. Am scris despre Dennis the Menace, Mary Poppins, filmele copilăriei mele pe care le vedeam pe CD sau casete. De asemenea, mă bucur că este o revistă în limba engleză, ceea ce mă provoacă să fiu atent când scriu, fiind o altă limbă. Îmi exersez scrierea în engleză și încerc cât se poate să îmi îmbogățesc vocabularul. Este destul de complicată întrebarea. Eu am mai multe tipologii de filme preferate. Una dintre ele fiind filmele de comfort-genul acela căruia îi dai drumul pentru a te destinde, de îl poți traduce din orice limbă, replică cu replică. În categoria asta am Mamma mia, Devil Wears Prada. Ca filme preferate, și unul care m-a marcat acum foarte mult este The Substance cu Demi Moore. Deși finalul nu îl consider unul grozav, subiectul este foarte actual și chiar foarte bine creionat. Nu mai vorbesc de cinematografie care este inspirată din cadrele canonice ale secolului acesta cinematografic. Un altul care m-a marcat și am rămas cu sute de gânduri după el este Poor Things din 2024. La fel, cinematografia este splendidă din toate punctele de vedere iar jocul Emmei Stone rămâne pentru mine cea mai bună interpretare a ei de până acum. Am încercat să mă inspir din el, cel puțin din prisma cadrelor și a editării, sper că mi-a ieșit. Cred că este importantă. Eu cel puțin, când vine vorba de recenzii, prima dată caut pe google. Probabil este și acel efect pe care îl dădea și televizorul când a apărut internetul- ce este la televizor este sigur adevărat. Acum toată lumea a migrat spre Google, care spune mereu adevărul. În câțiva ani, răspunsurile sincere vor veni de la inteligența artificială prin Chat GPT. Așa este și cu filmele. Vedem trailerul, vedem recenzii pe tiktok sau pe alte platforme de social media, însă căutăm mereu și în alte surse. Mie îmi place mult să citesc site-uri specializate în critică de film. Consider că face parte din învățarea mea în acest domeniu. Văd ce spune că nu este bine și apoi urmăresc în film. De multe ori sunt de aceeași părere, dar există și situații când sunt contra. La fel, o întrebare destul de grea pentru mine pentru că am lucrat cu drag la tot ce am făcut până acum. Dar dacă ar fi să aleg două dintre ele, aș spune că sunt ultimele mele filme – EU NU POT și ULTIMA NOAPTE. Le aleg pe acestea probabil și pentru că sunt ultimele proiecte la care am lucrat în rol de elev, cu colegi de la liceu. În EU NU POT am spus povestea unei adolescente care se luptă cu depresia exact cu câteva luni înainte de bac. Sute de întrebări la care nu poate răspunde și o presiune pe care o simte și nu înțelege de ce. M-am bazat foarte mult pe ce am simțit eu anul acesta, evident mult mai exagerat. Dar aceleași întrebări și aceeași senzație: „fac bine ceea ce fac?”. În ULTIMA NOAPTE am spus povestea unui medic rezident care vrea să fugă din țară în timpul regimului comunist pentru a se trata de tuberculoză. Am spus mai sus că am încercat să mă inspir din Poor Things la unul dintre proiectele mele, aici mă refeream. Filmul este alb-negru, iar imaginea se concentrează doar pe mijlocul cadrului, lateralele fiind distorsionate pentru a da impresia de un sentiment apăsător, lumea „fugindu-i” de sub picioare personajului principal. Adesea din filme. În general îmi place să revăd filmele care mi-au plăcut, mai ales din pricina asta. Încerc să studiez, cu informațiile pe care le am până acum, fiecare cadru. Încerc să îmi pun întrebări. Am citit la un moment dat că cel mai important în domeniul acesta este să studiezi filmele care ți-au plăcut. Și mi se pare logic. Odată ce mi-a plăcut, înseamnă că asta vreau să fac și eu în proiectele mele. Încep apoi cu întrebări, de ce a zis personajul lucrul acela?; de ce nu filmează și în partea aia?; cum întorci tot plot-ul filmului fără a da indicii pe parcursul acestuia? Sute de întrebări la care pot răspunde doar după zeci de vizionări ale filmului. Evident, urmăresc atât tehnic, cât și artistic. Degeaba un film este tehnic genial dacă nu transmite nimic publicului. Aici mă întorc din nou la „Maleficent”. Eu l-am văzut fără subtitrare și fără replici aș putea spune și a reușit să mă emoționeze, deci și-a atins scopul. Chiar dacă nu este un film de Oscar sau un gigant al istoriei cinematografice cum e The Shining, este un film pentru copii. A reușit să emoționeze un copil doar prin imagine și coloană sonoră. Și-a atins scopul. Lucrez ca fotograf sport din 2021. Prima dată, să fiu sincer, nu mi-a plăcut deloc. Mie nu mi-a plăcut niciodată sportul, mai ales fotbalul. Nu l-am înțeles. Nici nu m-am interesat prea mult. Dar cu timpul, făcând sute de fotografii la meciurile de fotbal, mi-am dat seama că pot să duc pozele și într-o zonă artistică, acesta fiind motivul pentru care am vrut să renunț imediat ce am văzut despre ce e vorba. Acum mă distrez făcând poze. Am învățat care este mecanica și ciudat e că anticipez momentul când vine mingea „cinematic” la piciorul copilului. Am învățat și cum să fiu mai ordonat în gândire și să îmi ușurez munca când vine vorba de un volum atât de mare de poze. Portofoliul meu fotografic este compus acum mai bine de un sfert din poze de la meciurile de fotbal din cadrul Cupei Mării Negre. Am fost acceptat de curând la două facultăți în Berlin. Cum am spus și mai sus, îmi doresc să studiez în străinătate. Am ales deja facultatea. Voi urma secția de filmmaking. Mi-am dorit enorm să ajung la Berlin mai ales prin prezența festivalului de acolo și se pare că Universul mi-a ascultat manifestarea și a îndeplinit-o. De abia aștept să văd ce proiecte voi face acolo și sunt curios de cât de multe lucruri voi învăța acolo! Îmi doresc să fac regie. Deși îmi place montajul, mă intrigă efectele speciale și mă animă animațiile, marea mea iubire a fost mereu regia. Cumva le cuprinde pe toate. Toate departamentele dintr-un proiect trec prin regizor. El are ideea, el are conceptul, el este vinovat în cazul în care ceva nu funcționează pentru public și de asemenea, el închide proiectul. În cariera mea artistică, pe care mi-o doresc din tot sufletul, sper să am timp să fac de toate, să nu mă plictisesc și să fac exact ce îmi place. Să facă ce îi place. Să nu asculte neapărat de x și y. Da, într-adevăr, critica este importantă și constructivă, dar nimeni nu va ști niciodată ce este mai bine pentru tine. Să vadă cât mai multe filme. Să citească. Să încerce să înțeleagă mecanismul din spatele unui film și să își pună întrebări. Să meargă la premieri, mai ales când sunt vizionări cu regizori. Să întrebe. Și să o facă de plăcere. Cât am fost în Londra, o prietenă de-a mea mi-a spus că vrea să îmi arate ceva. Pe drum m-a întrebat dacă cred că arta digitală are viitor în secolul acesta având în vedere că mulți se feresc de ea. Eu am rămas puțin pe gânduri, noroc că mi-a dat timp de gândire până după ce vedeam ce voia să îmi arate. M-a dus la Outernet. O construcție plină de ecrane ce dau impresia unui spațiu infinit. La început totul negru. Apoi încep să apară tot felul de animații. Clipești și te trezești pe fundul oceanului, apoi în spațiu, apoi imaginea te duce la Polul Sud, unde gheața se topește iar mările de gheață se topesc și ele odată ce omul începe să caute. Totul se întâmplă 360 de grade. Nu mai știi unde ești. Totul se întâmplă lângă o stație de metrou. E gratis. Am stat acolo cu ochii pe sus undeva la 15 minute. A fost fantastic. Răspunsul meu a fost da, are rost și e de viitor. Vizualul va fi mereu căutat. Eu nu cred că TikTok-ul va deforma plăcerea pentru artă doar prin simplul fapt că oferă materiale video de scurtă durată, ci o va revoluționa. Arta se schimbă, cum și oamenii o fac. Și asta nu e rău. Sursă foto: Sebastian-Costin Marcu/arhivă personală Citește și: FOTO Tinerii excepționali ai Constanței: Bianca Mei-Roșu, una dintre cele mai promițătoare jucătoare de tenis de masă ale României