Printre acești tineri se află și Alexandru Ionuț Bărzoi, elev în clasa a X-a la Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța. Pasionat de informatică, Alexandru Ionuț își dedică timpul dezvoltării de proiecte și participării la competiții pentru a-și perfecționa cunoștințele și abilitățile. Tânărul aspiră să se dezvolte profesional în domeniul Științei Datelor (Data Science), dar pune la fel de mult accent pe lucrul în echipă și pe dezvoltarea abilităților sociale. Pe parcursul ultimilor ani, elevul a acumulat numeroase distincții și premii. În 2025, a obținut medalie de AUR la Olimpiada Națională de Tehnologia Informației, iar în 2022 a fost premiat cu locul III la Concursul Național de Robotică NextLab, secțiunea Line-follower Advanced. De asemenea, a primit mențiuni la concursuri județene și regionale de informatică, precum „Future for Future” sau „The Beauty of Coding”. Pe lângă performanțele academice, elevul se implică activ în mentorat și voluntariat. Prin proiectele „Programare cu Răbdare” și RoboClub Constanța, el îndrumă elevii mai mici în înțelegerea noțiunilor de programare și robotică, folosind platforme precum Scratch, C++, Python sau LEGO Makerzoid. Totodată, participă la campanii împotriva bullying-ului, atât la nivel local, cât și internațional, prin proiecte Erasmus+ desfășurate în Italia și România. Alexandru Ionuț stăpânește diverse tehnologii și instrumente necesare viitoarei sale cariere în Data Science, inclusiv analiza de date, baze de date, programare și automatizarea proceselor. Într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, Alexandru Ionuț Bărzoi, a povestit că și-a descoperit pasiunea pentru informatică și robotică încă din copilărie, fascinat de libertatea pe care o oferă și de posibilitatea de a transforma ideile în realitate. Curiozitatea sa a fost alimentată de observațiile asupra activităților părinților la calculator și de primele încercări în Paint, evoluând treptat către programare și robotică la Palatul Copiilor din Constanța. Participarea la concursuri IT și proiecte îl motivează să își testeze limitele, să învețe prin practică și să acumuleze experiență valoroasă. Deși lucrează de obicei pe proiecte mici și diverse, acestea îi dezvoltă creativitatea, gândirea logică și abilitatea de a rezolva probleme. Premiunile și mențiunile obținute reprezintă o confirmare a parcursului său, dar adevărata valoare o constituie experiențele și relațiile dezvoltate în cadrul competițiilor. Pregătirea pentru olimpiade și concursuri presupune organizare riguroasă și muncă intensivă la calculator, dar oferă satisfacția descoperirii de noi funcții și programe. Implicarea ca mentor la „Programare cu Răbdare” și RoboClub îi permite să transmită pasiunea pentru informatică celor mai mici și să contribuie la dezvoltarea lor tehnică și creativă. Robotica și, mai ales, informatica mi-au trezit dintotdeauna curiozitatea datorită libertății pe care o oferă: posibilitatea de a transforma orice idee în realitate. Îmi place faptul că, pe măsură ce lucrez la un proiect, pot să-i urmăresc evoluția pas cu pas și să-i văd forma prinzând contur chiar înainte de a fi finalizat. Această combinație dintre creativitate și logică m-a fascinat încă de la început și m-a motivat să explorez tot mai mult acest domeniu. Totul a început pe vremea când nici măcar nu știam să scriu sau să citesc. Stăteam ore întregi lângă părinții mei și le urmăream fiecare mișcare atunci când lucrau la calculator, fără să înțeleg exact ce făceau. Pentru mine, totul părea fascinant – filme, muzică, jocuri, toate adunate într-un singur loc! Cu timpul, am început și eu să folosesc calculatorul. La început timid, făcând simple desene în Paint, dar pas cu pas am evoluat și am descoperit cât de multe lucruri interesante puteam face. Pasiunea mea pentru informatică a prins cu adevărat culoare odată ce am început să merg la cercul de informatică de la Palatul Copiilor. Acolo am descoperit o lume complet nouă, mult mai complexă decât tot ce experimentasem până atunci. Nu mai era vorba doar despre jocuri și programe, ci despre cum sunt ele create, cum funcționează „în spatele cortinei”. Îmi place să particip la diverse concursuri deoarece le văd ca fiind un fel de “ținte” în procesul meu de învățare. De exemplu, atunci când reușesc să finalizez un proiect de calitate pentru o competiție, simt că am bifat o etapă importantă în dezvoltarea mea și că pot considera că am acumulat o experiență valoroasă. Aceste concursuri nu sunt doar ocazii de a demonstra ceea ce știu, ci și oportunități de a învăța, de a experimenta și de a-mi testa limitele. În general, modul în care lucrez se bazează mai degrabă pe realizarea unor proiecte de mici dimensiuni, fiecare concentrându-se pe o idee sau un set specific de cunoștințe, decât pe abordarea unui singur proiect mare și complex. Abordarea proiectelor mici și variate mă ajută să învăț mai eficient, să experimentez fără teama de eșec și să îmi dezvolt creativitatea. Pentru mine, toate premiile și mențiunile obținute până acum reprezintă o confirmare că mă aflu pe drumul cel bun către o carieră de succes în IT. Totuși, cred că adevăratele câștiguri nu sunt diplomele, ci prieteniile legate, experiențele trăite și amintirile frumoase create în timpul concursurilor. Acestea sunt lucrurile care rămân cu adevărat valoroase și care îmi dau puterea să merg mai departe. Atunci când este vorba să mă pregătesc pentru un concurs, mai ales cum a fost Olimpiada Națională de Tehnologia Informației, iau lucrurile în serios. Încerc pe cât posibil să stabilesc timpuriu un program riguros pentru învățat. Într-un fel, mă simt avantajat atunci când știu exact data în care are loc un concurs sau examen și ceea ce implică, deoarece lucrez mult mai eficient atunci când știu cu exactitate ce mă așteaptă și parcurg toată informația etapizat. Olimpiada de TIC, fiind axată pe lucrul practic, m-a determinat să petrec tot mai mult timp lucrând la calculator. A fost o provocare, dar și o oportunitate de a descoperi lucruri noi la fiecare pas. Am fost adesea surprins să găsesc programe, funcții și setări despre care nici nu bănuiam că există. Am ales să devin mentor pentru elevii mai mici din cadrul acestor cluburi deoarece îmi face plăcere să urmăresc cum alții se lasă captivați de informatică, la fel cum am fost și eu acum câțiva ani. Este o satisfacție să vezi cum cei mici descoperă știința într-un mod jucăuș, captivant și plin de curiozitate. Sunt sigur că implicarea mea ca voluntar a contribuit în mod direct la dezvoltarea abilităților mele interpersonale. Toate aceste experiențe contribuie la formarea mea ca adult responsabil, capabil să comunice eficient și să colaboreze armonios cu ceilalți, aptitudini prețioase în viața de zi cu zi. De când mă știu am avut un program foarte încărcat, însă mereu fac totul din propria voință și pasiune pentru a învăța. De-a lungul timpului, a devenit din ce în ce mai dificil să găsesc echilibrul între școală, pregătirea intensivă pentru concursuri și activitățile extracurriculare. Atunci când trec prin astfel de perioade dificile, aleg să încetinesc ritmul pentru a respira și a mi limpezi gândurile. Încerc să îmi creez un nou program, unul care să îmi ofere suficient timp pentru a lucra eficient, dar care să includă și momente de relaxare. Am învățat că uneori este necesar să faci compromisuri: fără odihnă, răbdare și calm, nu poți da randamentul maxim și nici nu poți progresa așa cum ți-ai dori. Un lucru foarte important pe care elevii de care ar trebui să țină cont este faptul că întotdeauna oricare efort depus, indiferent cât de mic, se va întoarce înapoi sub forma unei recompense dacă muncești cu pasiune. Chiar dacă se întâmplă să nu reușești de prima data, ceea ce ai învățat îți aparține pentru totdeauna! Consider că participarea într-un proiect Erasmus și schimbul de experiențe cu elevii străini m-a ajutat să devin o persoană mai deschisă. Odată ce am ieșit din zona mea de confort, relaționarea cu celelalte persoane a devenit mult mai ușoară. Contextul multicultural din cadrul acestor mobilități mi-a oferit abilitatea de a gândi din mai multe ipostaze. Tema proiectului fiind combaterea bullying-ului în școli și societate, am constatat că acest fenomen este mult mai răspândit decât mă așteptam. Astfel, am înțeles cât de important este să fim conștienți de fiecare gest și cuvânt, deoarece acestea pot influența profund mediul și oamenii din jurul nostru, mai mult decât ne-am putea imagina la prima vedere. După activitățile desfășurate și discuțiile purtate cu elevii din alte țări, am ajuns la conluzia că, în esență, nu există diferențe fundamentale între noi ca oameni. Fiecare persoană are emoții, aspirații și scopuri în viață, iar provocările cu care ne confruntăm sunt adesea similare, indiferent de locul în care trăim. Această experiență m-a determinat să înțeleg cât de importantă este empatia reciprocă, dar și necesitatea comunicării în orice context. M-a determinat să fiu mai receptiv la perspectivele altora și să valorizez diversitatea ca pe o sursă de învățare și creștere personală. Chiar dacă muncesc constant și depun efort susținut, realitatea este că tot ce am învățat până acum reprezintă doar o mică parte din vastul domeniu pe care îl explorez. Cunoștințele acumulate până în prezent constituie, de fapt, fundația pe care mă voi sprijini pentru a mă perfecționa și a progresa în continuare. Sunt convins că aceste baze solide îmi vor fi de mare folos pe parcursul dezvoltării mele profesionale și personale în acest domeniu. Am un singur răspuns pentru această întrebare: Da, cu siguranță! Pentru mine, a vedea că persoana căreia îi împărtășesc ceva ce mă pasionează își arată interesul și dorința de a învăța mai mult mă încântă inestimabil. Această reacție îmi oferă un sentiment real de satisfacție și împlinire, știind că pot fi de folos și că pasiunea mea poate inspira și pe alții. Sursă foto: Alexandru Ionuț Bărzoi/arhivă personală Citește și: FOTO Tinerii excepționali ai Constanței: Elif Aksoy, de la Colegiul Național Mircea cel Bătrân, pe podiumul Olimpiadei Naționale de Limba Turcă