Spectacol de comedie cu teme tragice, în dezintegrarea lumii rurale
În ultimele două ore, publicul a fost martor la o reprezentație captivantă, ce ilustrează disoluția unei comunități rurale din România. Acțiunea este plasată într-un sat generic, caracteristic țării noastre, așa cum explică un personaj. Elementele de umor fac apel la tradiția caragialiană, amintind de perioada de glorie a formației Divertis. Totuși, în spatele comediei se ascunde un profund sentiment de tristețe, iar râsul devine amar, reflectând realități dureroase.
Spectacolul abordează subiecte de actualitate, printre care se numără misoginia persistentă în societatea rurală și o naștere inexistență de cinci ani în comuna Craiu. Niciun cuplu nu s-a căsătorit în ultimii șapte ani, iar mediocritatea domnește în rândul unei populații nescolite. Banii publici sunt cheltuiți fără răspundere, iar investițiile lipsite de sens, cum ar fi "Zilele comunei", sunt preferate față de începerea construcției unui spital necesar, dorit de preotul local.
Tema dacopatiei, un termen utilizat de Dan Alexe, este reflectată prin primarul Constantin Paciuga, care se prezintă ca un "mândru dac", influențat de teoriile lui Pavel Corut. Cultură clasică este prezentă în spectacol, dar accesibilă doar spectatorilor care au studiat aceste texte, în special pentru examenul de bacalaureat. O replică memorabilă aduce teoria formelor fără fond a lui Titu Maiorescu în contemporaneitate: "Forme fără fonduri europene nu se există!".
Distribuția atrăgătoare, cu actori ce interpretează convingător fiecare rol, oferă profunzime piesei "La Academie". Printre ei se numără Ioan Crețescu în rolul prologului, Constantin Paciuga ca primar, Cezar Amitroaei ca viceprimar și Vasile Picioruș în rolul părintelui. În acest sat, unde cârciuma este denumită "Academie", autenticitatea a dispărut, iar absenta speranței se amestecă cu obiceiuri tradiționale.
Pe fundalul nepăsării culturale, arta autentică supraviețuiește prin mici momente de speranță. De exemplu, doina interpretată de Ionel devine un simbol al rezilienței, în timp ce sculpturile din mămăligă și poeziile lui Mitică Cojocariu aduc un strop de creativitate. Iubirea timidă a personajelor Vera și Ionel prinde viață pe ritmurile celor de la Queen, interpretate de ele în absența dotărilor tehnice.
Un moment de autenticitate populară este reprezentat prin frica de strigoi a personajului Chiva, care recurge la un ritual de alungare a fantomei soțului său. Astfel, spectacolul "La Academie" reușește să sublinieze complexitatea și contradicțiile vieții rurale românești, amestecând comedia cu tragedia într-o formă inedită.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
