Un studiu realizat de London School of Economics pe peste 15.000 de participanți arată că majoritatea asociază socializarea cu fericirea, însă un grup restrâns de persoane cu inteligență ridicată trăiesc opusul: se simt mai fericite singure, iar socializarea frecventă le consumă energia. Cercetarea, citată de Mediafax, explorează legătura dintre inteligență, fericire și preferințele legate de singurătate sau socializare în timpul liber.
👉 Legătura inversă între inteligență și fericire în socializare
Potrivit studiului, pentru majoritatea oamenilor o activitate socială mai intensă aduce un grad mai ridicat de fericire. Cu toate acestea, persoanele cu un nivel înalt de inteligență experimentează un efect opus. Pentru aceștia, fericirea tinde să scadă când socializează frecvent, iar singurătatea le aduce o stare de bine crescută.
Cercetarea a deschis discuții despre inteligența intrapersonală, un concept definit de psihologul Howard Gardner de la Harvard drept „capacitatea de a te înțelege pe tine însuți, propriile sentimente, temeri și motivații”. Astfel, cei cu inteligență intrapersonală ridicată găsesc în singurătate o stare de plenitudine, nu un gol, spre deosebire de majoritate.
👉 Socializarea solicitantă pentru persoanele cu inteligență înaltă
Pentru persoanele menționate, socializarea nu este o plăcere, ci mai degrabă o activitate care le solicită multă energie. În timp ce majoritatea se relaxează rapid la o întâlnire cu prietenii, aceste persoane analizează profund fiecare conversație și expresie facială, ceea ce le obosește mental.
Ei nu sunt timizi sau antipatici, și nici nu resping interlocutorii, ci pur și simplu creierul lor investește mult efort și atenție, ceea ce îi face să se simtă epuizați după interacțiuni sociale îndelungate. Această realitate contrastează cu percepția socială care vede singurătatea voluntară ca pe o alegere „plictisitoare” sau „antisocială”.
👉 Sentimentul de vinovăție cauzat de presiunea socială
Persoanele care preferă să rămână acasă întâmpină uneori sentimentul de vinovăție, cunoscut drept FOMO (Fear Of Missing Out), mai ales când refuză invitațiile pentru a petrece timp singure. Societatea vede deseori acest comportament ca pe o anomalie, presând indivizii să iasă în oraș, indiferent dacă doresc sau nu.
În mintea celor care aleg singurătatea, gânduri precum „Ești plictisitor, ești ciudat, pierzi ceva” apar frecvent sub influența normelor sociale. Această stigmatizare pune presiune suplimentară asupra celor care caută liniștea și echilibrul interior, așa cum indică studiul realizat de London School of Economics.
