Șefa Curții Supreme de Justiție din România făcut referire în mesajul său și la „criticile aduse sistemului judiciar“, și spune că „multe dintre acestea se întemeiază pe o stare de spirit născută pe baza unor situații inechitabile din trecut. Corina Alina Corbu mai susține că „este perfect legitim ca, în momentele de liniște, unora sau chiar multora dintre cetățeni să li se pară justiția noastră prea lentă, să remarce episoade de incompetență sau aroganță sau chiar, pentru că tot este la ordinea zilei, să aprecieze că acest serviciu public costă contribuabilul prea mult față de ce oferă. Și nu trebuie să ne ascundem, unele dintre aceste critici, au o bază factuală relevantă pe care se întemeiază“. „Ceea ce se trece însă sub tăcere de către cei care încearcă să portretizeze puterea judecătorească ca ”inamic al societății” este cât de ”scump” este însă să nu ai instanțe judecătorești independente și puternice, la care să poți apela la cetățeni atunci când drepturile tale sunt încălcate. Și sunt sigură că foarte mulți dintre cei care s-au aflat într-o astfel de situație împărtășesc această concluzie“, a mai spus șefa Curții Supreme de Justiție din România. „Conform expunerii de motive a actului normativ care a instituit-o (H.G. nr.364/1994), Ziua Justiției este destinată a marca rolul și importanța puterii judecătorești, ale partenerilor justiției, ale tuturor oamenilor legii, în încercarea de consolidare a statului de drept. La peste trei decenii de la acel moment, toate elementele reținute în acea motivație reprezintă o luptă care continuă și nu un deziderat deja îndeplinit. Rolul puterii judecătorești într-un stat de drept nu este doar de a garanta supremația legii și respectarea drepturilor fundamentale, ci de a constitui suportul echilibrului social, prin rezolvarea stărilor litigioase care apar în societate în acord cu dispozițiile legii. Pentru ca acest deziderat să fie atins, Statul trebuie să funcționeze conform regulilor democratice, cele trei ramuri ale puterii acestuia trebuie să fie egale, echilibrate, să se poată contracara, dar totodată să coopereze cu loialitate pentru realizarea binelui public. Denaturarea acestui echilibru, în beneficiul oricăreia dintre cele trei puteri, creează inevitabil premisele încălcării la un moment dat a drepturilor tuturor sau, mai bine zis, ale oricui și aceasta indiferent cât de nobile ar putea fi rațiunile care au stat la baza deciziei de a perturba acel echilibru. Din această perspectivă, pentru instanțele judecătorești contextul în care intervine în acest an Ziua Justiției nu oferă prilej de celebrare, ci de precauție și reflecție. Înainte de a fi judecători, judecătorii sunt cetățeni și, mai înainte de atât, sunt români obișnuiți, cu propriile aspirații, preocupări profesionale și personale și cu propriile obiective și griji. Este indubitabil că astăzi toți românii parcurg un moment dificil. În momentele dificile popoarele puternice se adună împreună, nu se despart în facțiuni antagonice, se tratează cu respect, iar nu cu dușmănie, își pun în comun ideile și aptitudinile pentru a depăși acel moment dificil. Momentele dificile se depășesc prin coeziune și reziliență, ele nu pot fi combătute prin divizare și acuzații aruncate unor categorii sociale sau profesionale. Ca româncă, este convingerea mea că suntem un astfel de popor. Rămâne astfel pentru mine inexplicabilă apetența manifestată uneori în spațiul public în a stimula societatea împotriva justiției, iar nu în sensul de a o privi ca o parte vitală a întregii societăți. Românii suficient de în vârstă își mai amintesc, fără îndoială, ce înseamnă o societate fără justiție independentă și fără stat de drept. Își mai amintesc ce înseamnă ca judecătorii, ca putere a statului, să nu aibă puterea de a cenzura abuzurile statului împotriva cetățeanului. Este perfect legitim ca, în momentele de liniște, unora sau chiar multora dintre cetățeni să li se pară justiția noastră prea lentă, să remarce episoade de incompetență sau aroganță sau chiar, pentru că tot este la ordinea zilei, să aprecieze că acest serviciu public costă contribuabilul prea mult față de ce oferă. Și nu trebuie să ne ascundem, unele dintre aceste critici, au o bază factuală relevantă pe care se întemeiază. Ceea ce se trece însă sub tăcere de către cei care încearcă să portretizeze puterea judecătorească ca ”inamic al societății” este cât de ”scump” este însă să nu ai instanțe judecătorești independente și puternice, la care să poți apela la cetățeni atunci când drepturile tale sunt încălcate. Și sunt sigură că foarte mulți dintre cei care s-au aflat într-o astfel de situație împărtășesc această concluzie. Revenind la criticile aduse sistemului judiciar, chiar și la o trecere în revistă extrem de rapidă se remarcă că multe dintre acestea se întemeiază pe o stare de spirit născută pe baza unor situații inechitabile din trecut, care au fost corectate tocmai cu implicarea activă a sistemului judiciar, și care astăzi nu ar mai fi posibile, pe compararea unor situații care nu sunt echivalente, cum ar fi ”confundarea” celor mai mari venituri din sistem cu media veniturilor din sistem, sau pe repunerea obsesivă în discuție, la intervale foarte reduse de timp de la ultima modificare, a unor elemente fundamentale ținând de statutul magistraților. Motivația acestor atitudini poate fi diversă, de la obținerea de simpatie și capital politic ori de la un posibil calcul cinic de slăbire a acelei puteri a statului care este independentă față de puterea politică și până la convingerea sinceră a autorilor. Aceasta, la rândul ei, poate fi cauzată în mod obiectiv de deficiențele reale ale justiției, de care aminteam, dar poate fi (și de multe ori a fost) și urmarea unei documentări insuficiente sau partizane sau a ignorării imaginii de ansamblu asupra modului de funcționare a acestui serviciu public. Indiferent de motivații, efectul acestor atitudini este același – slăbirea justiției prin diminuarea prestigiului acesteia. Această emoție negativă generată în societate descurajează judecătorii să-și continue cariera, va începe să inhibe absolvenții de top să opteze pentru sistemul judiciar, face acceptarea deciziilor judiciare de către părți mai dificilă, ”instigând” astfel, în mod paradoxal, la existența și mai multor litigii și agravând problemele sistemului. Și da, noi, judecătorii, nu am ascuns niciodată problemele majore cu care se confruntă sistemul judiciar. Dimpotrivă, am semnalat constant agravarea supraîncărcării, am luat toate măsurile administrative posibile pentru a preveni efectele acesteia asupra duratei proceselor, am răspuns totdeauna pozitiv când s-a inițiat consultarea noastră în raport cu diferite modificări legislative. Mai avem multe de făcut sub aceste aspecte, precum și în ceea ce privește monitorizarea performanței profesionale și a respectării standardelor de integritate. Spre deosebire de alte profesii, mecanismele disciplinare funcționează în mod efectiv; periodic există cazuri de magistrați sancționați pentru diferite abateri disciplinare, astfel că, în mod obiectiv, nu poate fi reținută impunitatea atât de des clamată în poziționări publice, însă este indubitabil că acest sistem de asigurare a responsabilității trebuie în continuare rafinat și întărit, după cum trebuie stimulată suplimentar și auto-disciplina profesională. Însă, dacă acest proces de contrapunere a justiției în raport cu societatea va continua să se manifeste periodic, în orice situația de criză vom traversa, dacă cariera de judecător va deveni tot mai puțin atractivă, iar statutul judecătorului nu va avea stabilitatea necesară, dacă vom avea din ce în ce mai puțini judecători și dacă ei vor proveni din ce în ce mai puțin dintre absolvenții de elită, cu alte cuvinte, dacă justiția va deveni mai puțin puternică, atât ca putere a statului, cât și la nivelul individual al judecătorului toate deficiențele pe care le constatăm astăzi nu vor dispărea și nu se vor atenua, ci dimpotrivă, se vor amplifica și se vor croniciza. Ca manager judiciar, judecător de scaun și membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii timp de 6 ani, susțin fără nicio rezervă preocuparea generală a sistemului judiciar de a crea condițiile – profesionale, umane, materiale, de performanță etc. – pentru a trata cetățeanul care se adresează justiției cu respect. Faptul dacă el va ieși ”câștigător” din litigiul judiciar în care este angajat ține de circumstanțele concrete ale situației respective – în justiție, în marea majoritate a cazurilor, o parte pierde, iar cealaltă câștigă, un inculpat va primi una dintre pedepsele prevăzute de lege, altul va fi achitat; în oricare dintre situații, cineva va fi nemulțumit și de aceea judecătorii și sistemul judiciar nu vor câștiga niciodată un concurs de popularitate. Este cu atât mai important să li se prezinte corect cetățenilor locul și rolul justiției în arhitectura statului și faptul că aceasta este de fapt ultimul loc în care își pot apăra drepturile dacă le-au fost încălcate. Atât în activitatea celei mai înalte instanțe de control judiciar, cât și în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, sau în calitate de coleg sau de simplu cetățean, am cerut întotdeauna judecătorilor responsabilitate și echilibru. Le-am cerut întotdeauna să accepte criticile, să încerce să înțeleagă dorințele societății, și să le răspundă prin profesionalism și integritate. Cred cu tărie că aceleași două coordonate – responsabilitate și echilibru trebuie să prevaleze și în discursul public al celorlalte două puteri ale statului atunci când se referă la cea judecătorească. Mai ales că aceștia ar trebui să cunoască momentele critice din istoria de câteva decenii a noii noastre democrații, precum și faptul că pentru multe dintre acestea rezolvarea a fost căutată tocmai pe calea justiției. Rolul fundamental al justiției, precum și realitățile și situația concretă a acestui serviciu public trebuie prezentate onest, profesionist și constructiv, singularizarea în mod negativ a judecătorilor, pentru a-i contrapune altor profesii și categorii sociale trebuie să înceteze și aceasta este o obligație care revine tuturor puterilor statului, nu numai celei judecătorești. Preocuparea judecătorului pentru calitatea legii pe care este chemat să o aplice, pentru echitatea procedurilor judiciare, pentru modul de funcționare a acestui serviciu public, dar și pentru propriul său statut său este perfect legitimă, întrucât toate acestea se află printre factorii cei mai importanți care influențează capacitatea sa de a-și exercita profesia în mod independent și imparțial, astfel cum îi impune legea. Stimați colegi judecători, procurori, magistrați-asistenți, asistenți judiciari, grefieri și orice altă categorie de personal din cadrul sistemului judiciar, Regret că tonul acestui mesaj nu este poate cel mai festiv, mi-aș fi dorit acest lucru având în vedere că este ultimul mesaj de Ziua Justiției pe care îl transmit ca președinte al Înaltei Curți. Această împrejurare nu înseamnă însă o nerecunoaștere a activității dumneavoastră și a atașamentului pe care l-ați arătat față de valorile justiției, precum și față de valorile profesiei din care faceți parte, ci constituie tocmai contrariul. Vă rog să regăsiți în sinceritatea mesajului de astăzi tocmai cel mai profund respect pentru aceste merite care vă revin. Totodată, vă invit pe toți și îi invit deopotrivă pe partenerii esențiali ai justiției – avocați, notari publici, consilieri juridici etc. – să răspundem împreună acestor preocupări, dar și critici care provin din diverse segmente ale societății, să răspundem tocmai crescând calitatea actului de justiție și a eficienței acestui serviciu public. Nu vă descurajați, nu apreciați unele elemente contextuale negative ca pe o nerecunoaștere a rolului dumneavoastră social; vă invit să faceți tocmai contrariul. Magistratura, dar nu doar ea, ci toate profesiile juridice sunt profesii de vocație, iar profesionalismul, pregătirea continuă, modul de conduită și curtoazia în raport cu colegii, participanții la proces și societatea însăși sunt cea mai bună modalitate de a întări prestigiul justiției. Cetățenii care apelează la justiție trebuie să fie principalul nostru partener și principala noastră garanție pentru a ne asigura și consolida independența și statutul de putere a statului, încrederea societății este esențială. Este convingerea mea sinceră că, prin munca dumneavoastră din precedentul an judiciar, prin competența profesională și conduita integră, precum și, nu de puține ori, prin inovație științifică și profesională, ați contribuit cu toții la consolidarea acestui obiectiv și sunt sigură că toate problemele cu care ne confruntăm astăzi pot fi depășite prin coeziune și dedicație față de profesia noastră. Sursa foto: Facebook Citește și Momente decisive pentru Școala Nr. 1 din Mangalia, după ce o elevă a leșinat în baie. Sorin Mihai, șeful ISJ Constanța, spune ce se va întâmpla de luni