Unul dintre acești tineri este Inya Maria Cutova, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național de Arte Regina Maria din Constanța. Tânăra este este una dintre cele mai talentate tinere pianiste din România, în prezent elevă în clasa a X-a la prestigiosul Colegiu Național de Arte „Regina Maria” din Constanța, la clasa profesorului Ioan Caruțiu. Inya a reușit să se impună pe scena muzicală națională și internațională prin performanțe remarcabile. În anul 2024, ea a fost selectată printre cei 50 de concurenți care au trecut de riguroasa preselecție a Concursului Internațional „George Enescu” – secțiunea pian, unul dintre cele mai prestigioase concursuri muzicale din România. Tot în cadrul acestui eveniment, Inya a fost invitată să participe la masterclass-ul de interpretare instrumentală susținut de maestrul Cristian Măcelaru, o experiență valoroasă care îi confirmă poziția în lumea muzicii clasice. Performanțele sale sunt susținute de un palmares impresionant: în ultimii trei ani, între 2022 și 2024, Inya a obținut Premiul I la Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală. În 2024, a câștigat Premiul II la Concursul Internațional „Marosvásárhely” desfășurat la Târgu Mureș, fiind finalistă pentru al doilea an consecutiv. În plus, a susținut recitaluri și concerte alături de Filarmonica de Stat din Târgu Mureș și a obținut un concert important la Filarmonica „Dinu Lipatti” din Satu Mare. Printre alte distincții notabile se numără: Premiul I la Concursul Internațional „Carl Filtsch” din Sibiu, în 2023; Premiul special pentru promovarea unui tânăr muzician cu potențial extraordinar, acordat de Fundația Culturală Bruno Frey în cadrul Academiei Internaționale de Muzică 2023, Landesakademie Baden-Württemberg, Germania; Trofeul Concursului Internațional de pian „Frederic Chopin” Bacău, 2023; Trofeul Concursului Internațional de pian „Irina Șațchi” Râmnicu Vâlcea, 2023. Inya are la activ numeroase recitaluri și concerte susținute alături de filarmonici renumite. A debutat la doar 12 ani, cântând cu Filarmonica din Pitești și continuând să colaboreze cu orchestre din Târgu Mureș, Râmnicu Vâlcea, Chișinău, Pitești și Constanța. Într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, Inya Maria Cutova a dezvăluit că a descoperit pianul la cinci ani, într-o casă în care muzica era mereu prezentă. Susținută de familie și ghidată de profesori dedicați, pianul a devenit pentru ea o formă de exprimare profundă, un refugiu, dar și o responsabilitate. În viața de zi cu zi, își împarte timpul între școală și repetiții, mai ales în perioadele competiționale, când dedicarea sa este totală. A câștigat numeroase premii importante, dintre care Premiul I la Concursul Internațional „Carl Filtsch” de la Sibiu are o semnificație aparte. Experiența scenei, în special cea alături de orchestre și sub bagheta dirijorului Miguel Campos Neto, a reprezentat pentru Inya momente de autentică împlinire artistică. Participarea la Concursul Internațional „George Enescu” și masterclass-ul cu Cristian Măcelaru au fost oportunități esențiale în parcursul ei. Colaborările cu filarmonicile din țară i-au adus încredere și inspirație, iar concertul susținut la Târgu Mureș rămâne una dintre amintirile cele mai dragi. Inya se inspiră din multiple surse, ascultând diverși pianiști și lucrând cu doi mentori esențiali: profesorii Ioan Caruțiu și Csiky Boldizsár. Familie, profesori și prieteni i-au fost mereu alături, oferindu-i sprijin în momentele dificile. Chiar și din concursurile în care nu a obținut ce și-a dorit, Inya a învățat lecții valoroase despre răbdare, perseverență și autenticitate. Privind spre viitor, visează la o carieră internațională și își dorește să cânte în săli precum Carnegie Hall sau Berliner Philharmonie, fără a pierde vreodată esența: bucuria de a emoționa prin muzică. Tuturor celor care încep studiul pianului, le oferă un sfat simplu și profund: „Să nu uite de ce au început. Pasiunea e cea care duce departe.” Am descoperit pianul la vârsta de cinci ani, dar cred că, de fapt, pianul m-a găsit pe mine. În casa noastră se asculta mereu muzică — de la discuri vechi, la acordurile de chitară pe care tata mi le arăta de la o vârstă fragedă. Părinții mei au înțeles repede că pentru mine sunetul nu era doar zgomot frumos, ci un limbaj prin care mă descopeream. Ei au fost primii care au văzut în mine o poveste care trebuie spusă prin clape — și mi-au dăruit nu doar primele lecții, ci și curajul să visez mai departe. Pentru mine, muzica este toate acestea la un loc — și chiar mai mult. E un mod de a spune lucruri pe care cuvintele nu le pot cuprinde. E o responsabilitate, fiindcă fiecare lucrare poartă o lume care trebuie respectată și înțeleasă cu sinceritate. Și bineînțeles, de multe ori, muzica este refugiul meu: locul unde mă întorc de fiecare dată când lumea devine prea zgomotoasă. Zilele mele se împart între școală și pian (în marea parte a timpului, aceasta fiind anul școlar) — două lumi care, de fapt, se completează. După ce ajung acasă, mă retrag la pian și repet. Nu am un program repetitiv exact, în fiecare zi timpul meu de studiu diferă, fluctuează. În timpul anului școlar nu prea mai am timp să fac alte lucruri dar în zilele vacanței de vară de multe ori ies seara și îmi place să mă plimb singură, de multe ori ascultând în căști muzică, reconectându-mă cu mine însămi. Nu e ușor, dar am învățat să privesc timpul ca pe o partitură — fiecare clipă trebuie așezată la locul ei. În perioadele de concurs sunt focusată aproape numai pe pian și pregătirea pentru concursul respectiv, și sunt recunoscătoare că profesorii mă înțeleg și mă sprijină. Uneori oboseala se adună, dar când știi că ești pe drumul cel bun, găsești puterea să mergi mai departe. Fiecare premiu poartă în el o poveste: ore lungi de studiu, emoții, oameni pe care i-am întâlnit. Dar dacă ar fi să aleg unul, ar fi probabil cel mai recent premiu câștigat : Premiul Întâi la Festivalul Concurs internațional „Carl Filtsch” de la Sibiu, rămânând unul dintre cele mai dragi. Acolo am concurat în trei etape foarte intense, alături de pianiști extraordinari din opt țări, într-o categorie de vârstă mult peste vârsta mea. A fost o confirmare că munca, disciplina și pasiunea pot construi punți dincolo de orice graniță de vârstă sau țară. A fost o experiență minunată, plină de emoții și momente pe care nu o să le uit prea curând. Totul, de la atmosfera concursului până la întâlnirile cu ceilalți participanți și ulterior, cu juriul, m-a făcut să simt că fac parte dintr-un eveniment cu adevărat special. A fost o săptămână intensă, dar în același timp extrem de frumoasă și valoroasă pentru mine. Pe scenă am simțit o prezență vie, greu de pus în cuvinte. A fost un moment intens și plin de trăiri interioare, în care am încercat să transmit publicului toate emoțiile mele. Să cânt alături de o orchestră atât de bună, sub bagheta minunatului dirijor Miguel Campos Neto, a fost o onoare și o bucurie enormă. M-a inspirat profund profesionalismul și energia lui, m-a ajutat cu adevărat să dau tot ce aveam mai bun în acel moment, și m-aș bucura tare mult să mai colaborăm în viitor. Fără îndoială, cel mai emoționant moment a fost concertul cu orchestra din finală. Să fiu acolo, pe scena Filarmonicii, înconjurată de muzicieni talentați și să simt cum muzica prinde viață în fața publicului – a fost o senzație de nedescris, un vis devenit realitate. Am interpretat aceste lucrări în urma unor discuții cu profesorii mei, care m-au inspirat în alegerea lor pentru concurs. M-am pregătit pentru acest concurs repetând zilnic, concentrându-mă atât pe detalii tehnice, cât și pe expresivitate muzicală. Una dintre cele mai mari provocări a fost să îmi mențin energia mentală pe tot parcursul perioadei de studiu, dar și să reușesc să îmi gestionez emoțiile în fața juriului și publicului în momentele interpretării pe scenă. Acest premiu este, probabil, cel mai important pe care l-am primit până acum în cariera mea pianistică, fiind câștigat la acest concurs atât de prestigios. Reprezintă nu doar o validare a muncii depuse, ci și o sursă de motivație uriașă. Este un pas important pe care l-am făcut și o amintire pe care o voi purta mereu cu mine. M-a ajutat enorm – simt că am evoluat mult datorită acestui concurs. Fiecare competiție aduce cu ea un progres, dar de data aceasta am simțit un salt mai mare, mai clar. Faptul că am avut ocazia să cânt în finală alături de o orchestră de înalt nivel și sub conducerea unui dirijor atât de experimentat m-a îmbogățit muzical și m-a învățat să mă conectez și mai profund cu ceea ce interpretez. Cu toată inima, da! Este o competiție minunată, bine organizată, cu un juriu valoros, o scenă superbă și o atmosferă profesională dar și prietenoasă. Oferă oportunități reale de afirmare și creștere, și ocazia de a întâlni ceilalți concurenți și a le asculta muzica ce o transmit la rândul lor. Consider că este unul dintre cele mai importante concursuri internaționale din România și merită pe deplin atenția oricărui tânăr muzician serios. A fost una dintre cele mai mari bucurii și, în același timp, o responsabilitate imensă, fiind printre cele mai importante concursuri din lume. Concursul „George Enescu” înseamnă tradiție, excelență și un standard foarte înalt. De aceea, vara trecută am petrecut-o mult timp gândindu-mă mult la acesta și studiind intensiv. Cât despre cealaltă experiență, să pot lucra cu maestrul Cristian Măcelaru a fost o adevărată lecție de muzicalitate și de generozitate artistică. M-a motivat să îmi depășesc limitele și să înțeleg cât de important este să rămâi deschis mereu în fața muzicii. Fiecare orchestră cu care am urcat pe scenă m-a învățat ceva. Dar poate cel mai aproape de suflet îmi rămâne primul meu concert cu orchestra în cadrul unui concurs internațional — finala de la Tg. Mureș, în 2023. Aveam doar 14 ani și am simțit atunci emoția adevărată a dialogului muzical — eram pe scenă cu oameni mult mai experimentați, dar muzica ne-a legat fără cuvinte. Nu am un singur pianist pe care îl ascult, inspirând-mă de la mulți, și ascultând multe interpretări de la fiecare. Domnul profesor Ioan Caruțiu, cel care mă ghidează de la vârsta de 10 ani la Colegiul Național de Arte „Regina Maria”, mi-a dat mereu încredere că pot deveni mai bună, cu răbdare și curaj. Iar de vreo 2 ani și un pic, am șansa să lucrez cu domnul profesor Csiky Boldizsár, de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. De la el am învățat multe lucruri și moduri de gândi și interpreta, rigoarea detaliului, bucuria de a descoperi mereu noi sensuri și detalii într-o partitură, și muzicalitatea frazelor. Amândoi au avut și au un rol esențial — nu doar ca profesori, ci ca repere de respect pentru artă. Familia mea este cea care m-a învățat să nu renunț când e greu și să mă bucur când reușesc. Ea m-a susținut pe această cale pe care am ales-o de când sunt mică, întotdeauna. Am învățat că din “eșecuri” poți crește mult. Uneori, un loc pe care nu îl câștigi azi te pregătește să fii mai puternic mâine. Muzica te obligă să fii răbdător cu tine însuți și să accepți că fiecare pas, bun sau greu, face parte din călătorie. Îmi doresc să cânt în cât mai multe locuri din lume, să întâlnesc oameni, să spun povești prin sunet. Dar cel mai important vis este să rămân sinceră cu mine însămi, indiferent cât de departe voi ajunge. Nu aș avea o sală sau festival anume la care îmi doresc în special să cânt, dorindu-mi să ajung la cât mai multe. Dar niște exemple în care mi-ar plăcea să ajung să cânt ar fi Carnegie Hall sau Berliner Philarmonie. Dar cred că, mai presus de loc, visez la toate momentele în care muzica mea va putea emoționa, indiferent de scenă. Să nu uite niciodată de ce a început — bucuria de a atinge clapele și de a face muzică să se nască din mâinile lui. Orele de studiu pot părea grele de multe ori, dar pasiunea este cea care te face să te ridici, să repeți și să mergi mai departe. Să creadă mereu în visul lui și să nu uite că, dincolo de note, muzica vorbește despre cine ești. Sursă foto: Facebook/Inya Maria Cutova Citește și: Inya Cutova, de la Colegiul Național de Arte Regina Maria din Constanța, cel mai tânăr câștigător din istoria Concursului Internațional Carl Filtsch 2025